Stii ca asculti muzica buna atunci cand ti se face pielea de gaina. Dar ce asculti cand pielea de gaina does the Harlem shake? Nu chestia aia virala, ci the real Harlem shake of the `70 and `80.
Si a fost de vis, atat cat te poate duce imaginatia daca ai citit carti in care se descria New Orleans-ul de acum zeci, poate 100 de ani (Anne Rice?). Am vazut America din momentul in care populatia de culoare isi castiga drepturile, pana la revolutia industriala, calmul si bucuria din “african american church music”. Imaginea redata prin sunet dar si prin prezenta scenica a lui Cooper-Moore. This old man still got it.
Si brusc mi-am dat seama ca din genul de muzica pe care-l practica cei 3 se trag influentele a tot ceea ce ascult eu acum.
Fuck me!
Ce inchidere mai buna putea sa-si doreasca o Casa de Cultura decat cu un eveniment incomod marca Muzica de Vest?
…and then it was silence…