1. Stam la terasa si vine domnisoara ospatar cu un platou gigant continand tot felul de carni la masa alaturata. Vrem si noi d`aia! Dar nu se poate, alea sunt doar pentru prietenii sefului, nu exista in meniu. De ce n-ar putea sa ne dea si noua 2kg de carne? De ce nu se folosesc de reclama facuta de platoul ala ca sa ne vanda si noua unul? Ne-am multumit cu bere si guma de mestecat.
2. Intru in pizzerie si vad domnisoara ospatar mancand dintr-un sandwich cu pate. Ce spune asta despre pizzerie? Ca au pizza pe care nici angajatii n-o mananca? Ca-i patronul zgarcit si nu da macar o reducere angajatilor cand mananca acolo? Sau poate angajatei de la pizzerie nu-i place pizza? Dar cat de bun sa fie pate-ul ala? Sa fi fost pate LIDL?
3. Stau la masa in pizzeria X, intra un angajat de la pizzeria Y cu doua pizza in mana si le duce la bar. Angajatii de la X achita si incep sa se distreze pe faza in timp ce mancau pizza. Nu stiu daca angajatii de la X au comandat-o sau cineva a facut o farsa 🙂
Pfff, astea chiar is ciudatenii :))… dar citind mi-am amintit ca am avut vara asta o surpriza foarte placuta. Eram la Valiug, langa Resita, o zona superba de altfel, si stateam pe terasa la bere, dupa-masa. Deja ne cunoasteau chelnerii/ptoprietarii ca eram de vreo saptamana in statiune si tot la ei mancam… Mna si intr-o seara s-au pus si ei sa-si faca gratare, le vedeau ceva prieteni, au pus o masa mai mare, alea alea… ce-i drept nu eram multi pe terasa, dar ei au venit frumos si ne-au intrebat daca vrem si noi niste ceafa sau niste mici, si ne-au adus si noua sa nu stam sa ne uitam la ei cum manca :)) desi nu, nu erau in meniu… pur si simplu asa li s-a parut normal.
deci se poate…
la cum se poarta patronii de restaurante probabi merita din plin distractia cu pizza de la altii :)) .. pacat ca nu mi-a venit si mie prin cap la momentul potrivit :))
Referitor la punctul 2: sunt doua posibilitati – ori stie din ce se face pizza, ori a mancat deja atat de multa incat ii e scarba de ea.