Suntem liberi. Suntem liberi?

Încă de la început, viața noastră depinde de deciziile altor persoane. Să nu uităm: părinții noștri se decid dacă vor sau nu vor un copil, ei sunt cei care decid dacă e momentul potrivit să ne conceapă. Din momentul concepției, libertatea noastră este limitată de deciziile altora. Poate vă gândiți că sexul nostru este determinat de genetică, dar nici asta nu e chiar așa, există metode pentru a trișa natura într-o oarecare măsură.

Numele ne este ales de părinți, religia tot de ei, grădinița, școala, atitudinea, educația – totul depinde de deciziile altora. Până la vârsta de 18 ani nu prea avem libertatea de a ne decide fără voia părinților noștri.

După această vârstă – aleasă arbitrar, zic eu, pentru că nu de vârstă depinde capacitatea unei persoane de a lua decizii după capul lui – ne trezim brusc cu posibilitatea de a alege singuri. Primim drept de muncă, primim drept de vot, primim dreptul de a face sex și dreptul de a ne îmbăta fără să ne pese ce vor zice autoritățile. Putem să părăsim școala și să ne apucăm de făcut bani (sau putem să ne angajăm și să muncim pe bani mărunți). Putem să începem să ne construim viața.

Dar chiar suntem liberi să facem aceste lucruri?

Primim dreptul de a munci – dar libertatea noastră de a alege este îngrădită de lipsa de experiență, de lipsa de educație, de lipsa de posibilități.

Primim dreptul de a vota – dar libertatea noastră de a alege este îngrădită de oferta electorală plictisitoare și slabă, plină cu fosile comuniste sau oportuniști care vor doar să-și umple buzunarele.

Primim dreptul de a găsi un partener disponibil pentru distracție intimă, iar dacă nu reușim, avem dreptul să ne îmbătăm de tristețe. Sau de bucurie…

În concluzie, libertatea noastră nu este chiar atât de deplină pe cât ne place să credem. Oameni liberi, într-o țară liberă, suntem liberi să facem ce… ni se permite, suntem liberi să ne luăm deciziile cum… vrea societatea, iar când vine vorba de perioadele electorale, suntem liberi să alegem candidatul care… ni se pare un rău mai mic, sau să nu alegem niciunul…

Personal eu consider că proiectul de lege prin care participarea activă la alegerile locale, parlamentare și prezidențiale ar deveni obligatorie este o încălcare foarte gravă a libertății mele.

Dacă sunt trei, cinci sau zece candidați, dar nici unul nu mă reprezintă și nu vreau să-i dau votul meu nici unuia dintre ei, nu votez, exprimându-mi astfel părerea (proastă) despre fiecare. Dacă ar fi măcar unul care să se bucure de suportul meu, l-aș vota… dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată până acum.

Să mă obligi să votez careva candidat, împotriva voinței mele, consider că este o gravă încălcare a libertății mele. Deci nu sunt de acord…

Oricum nu am prea multă libertate în viața mea… dați-mi măcar dreptul de a nu vota dacă nu vreau!

2 thoughts on “Suntem liberi. Suntem liberi?”

  1. Ai dreptate. Si eu sunt de acord ca obligatia de a merge la vot este un fapt nedemocratic.

    Intr-o oarecare masura e un lucru bun. In felul acesta ar mai merge la vot si alti oameni in afara de someri, pensionari, si alte categorii de persoane pentru care duminica e o zi ca oricare alta, nu o zi de odihna.

    Obligatia este de a te prezenta la vot. Nu ai un candidat caruia sa ii acorzi votul tau? Pune stampila pe toti. In felul acesta buletinul de vot se anuleaza, dar macar tu ti-ai facut datoria de cetatean.

  2. Nu suntem liberi in niciun fel. Nici ca pusti, nici ca adulti. Intotdeauna suntem condusi de cineva…

Comments are closed.

Discover more from Oradeanul.com

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading