Lanțul regretelor: expectanțele celor din jur

Printr-un act plin de pasiune, părinții concep o nouă viață: pe tine. Crești, crești în pântecul mamei, timp de nouă luni, după care ești expulzat din locașul tău călduros și sigur. În acest moment începe lumea să aibă pretenții de la tine.

Chiar de la început mama ta pretinde să plângi cât mai puțin, să mănânci cât mai mult, să dormi cât mai mult și să crești mare. Apoi bunicii, unchii și mătușele, prietenii părinților, vecinii, babele din fața blocului și toți cei care te vizitează pretind să le zâmbești și să-ți placă jucăriile – deseori idiotice –  pe care le primești.

Începi să crești, să vorbești și să umbli. Pretențiile cresc: stai locului, taci din gură. Dacă tot vorbești, spune mama, tata… ok, așa înveți să vorbești – dar mama vrea ca primul tău cuvânt să fie ”mama”…

Grădiniță, școală, mai multe pretenții – învață bine, fii bun la mate, la desen, la educație fizică – chiar și dacă ție îți place literatura, biologia sau geografia. Tatăl te vrea inginer, mama te vrea doctor, bunica te vrea căsătorit. Toți te vor un om de succes, cu o familie fericită. Exact cum au trăit și ei.

Cedezi presiunii. Înveți, tocești, muncești – deseori faci lucruri care nu-ți plac. Te căsătorești cu o persoană cu care cel mai probabil nu ești fericit, faci niște copii – familia pretinde să ai doi copii. Lumea din jur la fel. Găsești un loc de muncă cu program obișnuit – 9 to 5. Dupămasă stai cu familia, în weekend cu prietenii. Începi și tu să ai pretenții de la copiii tăi.

Anii trec, îmbătrânești. Simți că se apropie sfârșitul. Privești în urmă – viața ta decurge în fața ochilor tăi.

În copilărie ai vrut să te joci cu pisica, dar părinții tăi ți-au luat câine – să înveți să ai grijă de un animal.

Ai vrut să porți blugi și teniși, dar părinții te-au vrut în pantaloni de stofă. În loc de tricou, tu purtai totdeauna cămașă.

Ai vrut să devii explorator, crescător de hipopotami, salvamontist sau marinar. Din cauza expectanțelor celor din jur ai devenit inginer, bucătar sau medic.

Ți-ai lăsat în urmă visele și ai trăit visul altcuiva – ceea ce poate a devenit coșmarul tău. N-ai fost fericit, și de acest lucru ți-ai dat seama abia la sfârșit. Pe patul de moarte. Prea târziu.

Nu sunt persoana potrivită să dau sfaturi altora… dar te pune pe gânduri, nu?

(Inspirat de această listă)

, , ,

One Response to Lanțul regretelor: expectanțele celor din jur

  1. joyflint 11/02/2012 at 6:53 pm #

    ( impersonal ! )
    Experimenteaza mereu peste expectante si nu sta in expectativa :)

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.