S-a terminat a doua sesiune de BAC, au mai trecut 16%, deci rata totală de promovabilitate a crescut un pic. Totuși, examenul de bacalaureat din acest an este cel mai jalnic din ultimii 20 de ani.
O nouă promoție de viitori șomeri a părăsit băncile liceelor. Universitățile rămân fără studenți (unele posibil să se închidă, altele ar putea să crească taxele, nu știu, nu-s specialist) – la un număr mic de studenți nu e nevoie de atât de multe universități. Între timp, statul – care a pompat o sumă oarecare de bani în educația lor – îi mai ajută cu niște bani (de bere, de etnobotanice?) timp de câteva luni pe cei care s-au împiedicat de primul prag serios în viață. Părinții îi mai țin acasă câțiva ani, iar ei rămân needucați, fără meserie, fără viitor…
Începe școala în curând. O nouă generație intră în sistemul educațional imperfect din România, plină cu speranțe și entuziasm. Să sperăm că ei vor fi tratați cu mai multă atenție atât de părinți, cât și de profesori, și vor avea mai mult respect pentru sine…
Traim intr-o tara in care munca nu mai are nici o valoare (ma rog.. aproape nici o valoare) indiferent cate scoli si diplome ai avea (luate pe bani, sau pe merit, nu conteaza) asa ca nu e de mirare ca tinerii au ajuns sa fie indiferenti fata de un examen asa de important in viata lor. In jur vedem contraste: pe de o parte cei mai multi oameni care muncesc mult dar care sunt foarte saraci si oameni care nu muncesc (eventual fura sau canta manele) si care sunt foarte bogati. Mai conteaza bacul in tara asta si in conditiile date? Prea putin.