Ai vârsta necesară să știi ce legătură au cele două lucruri de mai sus?
12 thoughts on “Remember the 1980s…”
Pe vremuri derulam caseta si cu ajutorul creionului.
LOL, am si uitat de metoda asta de derulat o caseta.
Da, am virsta necesara pentru a sti. :)))
Când n-asculți muzică, derulezi… Îndemânarea perfectă o obțineai când erai în stare să derulezi până la melodia pe care vroiai s-o asculți.
Derulatorul manual de casete, daca nu aveai un double deck sa poti face mixaje 🙂
Hai că nu tre’ să fii chiar aşa bătrân ca să fi prins era casetofonului. La cei 20 de ani ai mei, am prins, cei drept eram destul de tinerel, perioada în care derulam casetele cu creionul, pixul, iar uneori mă chinuiam şi cu degetul. Memories.
Creion = derulator manual caseta
Caseta = vremuri faine, ascultam formatia Modern Talking si Mo-Do de pe caseta pe un casetofon Philips adus din Germania, ehh ce vremuri :>
Clasica.
Folosit si cind se rupea banda, ca mai agata citeodata. Creionul era indispensabil.
Cam aceeași legătură dintre o foarfecă și un VHS 🙂
Ce vremuri.
Aveam un walkman si bineinteles ca nu vroiam sa ma tina bateriile cat mai mult, asa ca aplicam metoda manuala.
Nu stiu ce cauta “nu” in comentariul meu de mai sus.
Una scriu, alta gandesc.
ce vremuri fratilor… pe atunci ascultam Roxette, 2Unlimited, Abba, Pasarea Colibri si multe altele, doar pe casete – si cum masinaria de ascultat, un aparat vechi rusesc, mai prindea banda din cand in cand, era foarte buna metoda, mai ales dupa ce desfaceam caseta sa repar problemele ce apareau prin interior
aparatul ala vechi, smena parca era, era greu de numa – tata tin minte ca a facut pe vremea aia greseala sa-l lase la mine in camera, cand s-au dus la bunici intr-o zi… si cum aveam surubelnita, am folosit-o!
am scos o gramada de piese din aparat, le-am aranjat frumos pe jos in camera, cand au revenit ai mei; cand au vazut ce mester mare e baiatul lor (aveam vreo 10 ani), tare s-a bucurat, mai ales tata… mi-a zis cat de frumos se putea in momentele alea sa le pun la loc in aparat piesele
le-am pus… pe care mi-am amintit pe unde se pune; cam un pumn de piese a ramas pe afara, ca nu stiam ce si cum cu ele… culmea, aparatul mergea perfect! partea frumoasa e ca acum se usurase un pic… :)))
Comments are closed.
Discover more from Oradeanul.com
Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.
Pe vremuri derulam caseta si cu ajutorul creionului.
LOL, am si uitat de metoda asta de derulat o caseta.
Da, am virsta necesara pentru a sti. :)))
Când n-asculți muzică, derulezi… Îndemânarea perfectă o obțineai când erai în stare să derulezi până la melodia pe care vroiai s-o asculți.
Derulatorul manual de casete, daca nu aveai un double deck sa poti face mixaje 🙂
Hai că nu tre’ să fii chiar aşa bătrân ca să fi prins era casetofonului. La cei 20 de ani ai mei, am prins, cei drept eram destul de tinerel, perioada în care derulam casetele cu creionul, pixul, iar uneori mă chinuiam şi cu degetul. Memories.
Creion = derulator manual caseta
Caseta = vremuri faine, ascultam formatia Modern Talking si Mo-Do de pe caseta pe un casetofon Philips adus din Germania, ehh ce vremuri :>
Clasica.
Folosit si cind se rupea banda, ca mai agata citeodata. Creionul era indispensabil.
Cam aceeași legătură dintre o foarfecă și un VHS 🙂
Ce vremuri.
Aveam un walkman si bineinteles ca nu vroiam sa ma tina bateriile cat mai mult, asa ca aplicam metoda manuala.
Nu stiu ce cauta “nu” in comentariul meu de mai sus.
Una scriu, alta gandesc.
ce vremuri fratilor… pe atunci ascultam Roxette, 2Unlimited, Abba, Pasarea Colibri si multe altele, doar pe casete – si cum masinaria de ascultat, un aparat vechi rusesc, mai prindea banda din cand in cand, era foarte buna metoda, mai ales dupa ce desfaceam caseta sa repar problemele ce apareau prin interior
aparatul ala vechi, smena parca era, era greu de numa – tata tin minte ca a facut pe vremea aia greseala sa-l lase la mine in camera, cand s-au dus la bunici intr-o zi… si cum aveam surubelnita, am folosit-o!
am scos o gramada de piese din aparat, le-am aranjat frumos pe jos in camera, cand au revenit ai mei; cand au vazut ce mester mare e baiatul lor (aveam vreo 10 ani), tare s-a bucurat, mai ales tata… mi-a zis cat de frumos se putea in momentele alea sa le pun la loc in aparat piesele
le-am pus… pe care mi-am amintit pe unde se pune; cam un pumn de piese a ramas pe afara, ca nu stiam ce si cum cu ele… culmea, aparatul mergea perfect! partea frumoasa e ca acum se usurase un pic… :)))