Știu, e o prostie, dar îmi place să mă uit la emisiuni gastronomice în timp ce mănânc. Poate îmi face poftă, nu știu, dar îmi place.
În această dimineață am consumat micul dejun (pâine cu untură, roșii, mmmmm!) cu o emisiune pe P…a TV, unde un tânăr bucătar gătea ceva supă exotică cu broccoli și creveți. Băga băiatul diverse ingrediente, verdețuri, alea alea, și explica de zor ce și cum se bagă în cratiță. N-a fost problemă cu gătitul, limbajul însă m-a cam deranjat la ureche.
Pentru că limba vorbită de tânărul bucătar a fost romgleza.
Morcovu-i morcov, crevetele e crevete, dar lemongrass e citronelă în limba română, eventual iarbă de india, și gingerul sigur e ghimbir! (De chili nu zic nimic, e un soi anume de ardei iute, cum e și chipotle.)
Dacă chiar și în emisiunile de gătit se folosește un asemenea limbaj-amestec, nu mă miră că emisiunile de biznis și de aiti sunt pline de expresii atât de străine urechilor românești…
Să încheiem cu un citat:
“…Nu ştiu dacă anglomania salvează România, dar câteva dintre efecte le percep, ”romgleza” , o struţo-cămilă lingvistică, un soi de pidgin inept utilizat de indivizi debusolaţi cultural şi social, care îşi inventează o nouă identitate, aceea de americani în exil pe plaiuri danubiano-carpato-pontice…”
Cristian Tamaș – “Anglomania salvează România”
/The Fan/