… și nu numai eu, dar toți cei născuți înainte de anii 1980. De ce?
Gândiți-vă:
- noi nu am avut scaune pentru copii în mașină
- mai mult, nici măcar centura de siguranță nu era obligatorie – mai ales pe bancheta din spate
- mașinile nu aveau ABS, airbag, cruise control și alte asemenea minuni
- vopseaua cu care era vopsit pătuțul nostru avea o grămadă de plumb
- dar și azbestul era un material răspândit pe vremea noastră
- medicamentele nu aveau capace ”kid-safe”, deci le puteam gusta ușor
- și nu existau dopuri pentru prize
- noi ne urcam pe bicicletă fără cască, fără mănuși și protectoare pentru coate și genunchi
- dar nici măcar biciclete ca lumea n-am avut (Pegas Practic s-a închis sub mine de câteva ori)
- noi ne jucam afară, printre blocuri, între mașini, cu cheia legată de gât
- nu aveam mobil pe care să ne sune părinții și să ne întrebe: mai trăiești, copile?
- care mobil – nici măcar linie telefonică proprie nu am avut, doar cuplaj…
- nu știam ce-i aia alergie, ne jucam printre flori și ierburi toată ziua
- dacă ne-am lovit sau am căzut, ne-am spălat cu apă (sau ne-am lins rana) dacă sângera abundent, în rest…
- dacă ne-am spart capetele nimeni n-a fost dat în judecată
- mâncam niște mâncăruri destul de ”sănătoase” să omoare un dietetician doar cu mirosul: untură, tobă
- am băut cacao fără adaos de vitamine
- am băut sirop făcut din fructe și zahăr din belșug – saharina a fost o delicatese adusă doar de rudele din Germania
- limonada se făcea din lămâi, zahăr și apă de la robinet – cine știe ce fel de microbi erau
- da, am băut apă de la robinet, de la izvor sau direct din Criș (numai la Vadu Crișului)
- ne spălam cu săpun Cheia, nu știam nimic de antibacteriene
- plus că n-am auzit de Domestos și alte asemenea prostii
- am cules fructele din copac și le-am mâncat fără să le spălăm
Am făcut tot ce e nesigur, interzis, dăunător, periculos acum – și am supraviețuit.
E o minune că trăim…
Update: am supraviețuit celui mai grav accident nuclear din istoria omenirii – Cernobâl. Și tot trăim…
/The Fan/
Existau dopuri pentru prize. Ai mei le-au şi montat pe toate … dar tot m-am curentat … dar pe vremea aia curentul nu-ţi făcea rău. Să nu uităm de blocurile de 4-9 etaje care se construiau şi unde ne jucam precum copiii de azi la toboganul MacD.
Sad, but true. Si totusi, sintem mai bolnavi decit bunicii nostri si cu o speranta de viata mai mica.
Frumoase ganduri 🙂
Cu riscul de a intra intr-o polemica din categoria ‘Noua Ordine Mondiala’, trebuie sa spun ca pe copiii din ziua de azi nu-i omoara puful in care stau si nici cele 12 ore pe zi in fata calculatorului. Cele trei elemente nocive sunt mancarea, apa si, cel mai important (si grav), aerul. Sunt lucruri care nu te omoara, ci te fac sa cheltui bani in cea mai profitabila industrie – sanatatea.
Locuiesc de 1 an intr-o tara cu aer mai curat (despre mancarea si apa de la robinet nu pot spune, ca nu ma pricep) si pot sa spun ca ultima data cand am racit a fost cand am calatorit in Romania. Eu, care inainte eram client fidel la cabinetul medicului de familie. N-am dat bani pe medicamente de mai bine de 6 luni si sper sa n-o fac in graba.
Asta un pic offtopic.
Apropo de subiect : http://alex.mielus.ro/eu/pe-vremea-mea.html 🙂
La care pot adauga:
– la noi in casa limonada inca se face din lamai, zahar si apa de la robinet
– pepenele nu a avut vreodata un gust mai bun decat atunci cand il mancam cu gura, direct de pe coaja
– bondarii, coropisnitele si viespile mi-au fost prieteni de joaca pe timpul copilariei
– am facut baie in garla, nu era interzis
In vremea aia nu erau atatea automobile. Nu erau atatia soferi imbecili.
In vremea aia alimemtele veneau din surse mai curate, nu miroseau a azotati.
In vremea aia, in oras, ne cunosteam fiecare cu fiecare, orasul nu era invadat de necunoscuti.
In vremea aia, cismelele aveau apa buna, nu erau infestate de Coli si de scurgeri de la constructii facute anapoda. Comunistii erau si ei obsedati de controlul apei…
In plus, ai fost si cu mine in masina. Deci, un motiv in plus sa te minunezi ca traiesti. 🙂
nice 😉
plus ca io am mers ani de zile in masina cu taica-miu, care era un vitezoman notoriu.
@Factor: “In vremea aia alimemtele veneau din surse mai curate, nu miroseau a azotati.”
Si atunci se turnau azotati si DDT in cantitati ingrozitoare. Si acum “plange” pamantul de atat DDT cat s-a folosit in perioada comunista …
Dopuri pentru prize tin minte ca erau…niste discuri albe cu doua “beţe” care se baga in priza…stiu ca le aveam ca prizele erau jos la 20cm de podea.
“limonada se făcea din lămâi, zahăr și apă de la robinet – cine știe ce fel de microbi erau” De unde microbi? Din lamai? Din zahar? Sau din apa de la robinet? Daca e vorba de apa de la robinet tin sa te contrazic; si atunci si acum avem (in Oradea) una din cele mai bune si calitative ape potabile din tara.
aoleu, la cate porcarii mancam cand eram mica, ma mir ca nu am probleme acum. Doar ca atunci mancam mai multe legume si fructe din gradina bunicilor (acum, mai avem doar fructe, nu mai are cine sa se ocupe de legume). Cadeam cu bitza, cadeam cand alergam, ne distram. Ce mai, eram copii nebuni! 🙂
Potcoveam mâţa cu coji de nucă şi o aruncam pe tabla de pe casă şi nu mă freca nici un ONG la ridiche.
Frumos subiect…
De adaugat:
– pe atunci chiar beam brifcor si apa toti colegii din aceeasi sticla, si n-aveam nimic
– mai de voie de nevoie, mergeam la livada scolii la cules de fructe (munca “agricola”) – cate ajungeau de fapt in cosurile de cules e partea a doua (cirese si corcoduse gustoase ca atunci n-am mai gasit)
– mancam inghetata “polar”, ambalata precum untul, daca era sa cada pe jos fara ambalaj, o luam inapoi si o mancam mai departe (curatam doar ce se nimerea sa se vada, gen frunze si crengute, si alea curatate cu maini nu tocmai… curate)
– mergeam in fiecare an aproape la bunici in vacanta, ne intreceam cu bicicletele si eram fericiti daca, atunci cand ajungeam acasa, am cazut doar o data sau de doua ori
Ce vremuri…
Am supravieţuit! Noi şi gândacii de bucătărie…