Unii cred probabil că nu e important să citeşti cărţi, conţinutul lor va fi oricum – mai devreme sau mai târziu – transpus pe micile sau marile ecrane. Dar eu nu sunt de acord.
Cititul unei cărţi (mă refer la fiction) este o experienţă unică – un mod de a-ţi lăsa imaginaţia să transforme ideile scriitorului în nişte imagini clădite din amintirile şi cunoştinţele tale, de a crea o lume minunată care există numai în mintea ta.
Când te uiţi la un film, o adaptare a unei opere literare, nu mai ai aceeaşi experienţă – vezi ce şi-a imaginat scenaristul, regizorul, producătorul – primeşti visele prefabricate, nu mai trebuie să-ţi imaginezi, nu mai trebuie să faci efort…
Eu unul citesc destul de multe cărţi – am o pasiune pentru SF-ul clasic (mai ales pentru cărţile lui Clarke). Am petrecut multe ore plăcute cu el şi cu personajele sale îndrăgite.
De aceea vă recomand şi vouă să citiţi – nu doar bloguri, portaluri şi subtitrări. O carte e mai mică decât un multiplex, nu are nevoie de hardware scump, nu e întreruptă de reclame şi nu te poate dezamăgi cu efectele slabe sau coloana sonoră neinspirată.
Lecturi Urbane revine la Oradea pe 7 mai.
/The Fan/
Dreptate mare ai nene!
Vorbeam zilele trecute cu o amica despre carti, eu fericit ca am gasit a treia parte a unei trilogii romanesti (Abatia – Dan Dobos) dupa ani de cautari, motivul intarzierii a fost unul aiurea rau de tot… in primele doua volume, al treilea era trecut ca si “Infinitul Abatiei”, cand de fapt titlul cartii e altul, si anume “Abatia Infinita”.
Oricum, amica mea zicea ca nu a mai citit o carte – roman de pe cand era in liceu, si atunci doar ce era lectura obligatorie la scoala… Fata are acum peste 30 de ani.
Din motive neelucidate, nu ma pot opri din citit, genurile preferate fiind tot cele SF – fantasy, unde imaginatia o ia frumos pe coclauri… cartile favorite in domeniu, pe langa clasica serie Dune a lui Frank Herbert si Fundatia lui Asimov, o carte mai putin cunoscuta pe care o recomand tuturor, daca reusiti sa dati de ea: “Unde candva, suave pasari cantatoare…” a lui Kate Wilhelm, din 1974. Deosebit la ea e nu atat tema generala abordata (sfarsitul lumii) ci modul de abordare – un sfarsit al omenirii datorat incapacitatii de procreere, si asa-zisele “solutii” gasite pentru o presupusa rezolvare, si consecintele inevitabile… merita!
E frumos ce ai scris aici și ce încerci tu să să faci, doar că în ziua de azi băieții și fetele între două nopți de clubb-ing, băutură și alte cele, nu prea mai au timp de citit. O altă problemă este că majoritatea lor sunt analfabeți.
Se mai plange lumea si de pretul mare a cartilor, pe cand ele sunt mai ieftine decat o seara la club… 😀
Bine, bine dar după o carte, a doua zi nu ai grețuri și dureri de cap.
Deci vrei să zici că tineretul de azi vrea neapărat să se simtă ca un gunoi a doua zi dimineaţa?
PS: Cel mai important argument pro-Clubbing: nu poţi agăţa citind…
Eu citesc pentru ca imi place sa fiu purtat in alte lumi de catre scriitorii importanti si anume cei care scriu S.F. sau Fantasy. Nu cred ca filmele sunt mai prejos decat cartile, sau invers. Autori preferati : Asimov, Herbert, Tolkien,Hassel …
@The Fan: Ba se poate… depinde numai de gusturile tintelor alese.