Sunt un mare fan a ştiinţifico-fantasticului, fie vorba de filme, seriale, romane sau benzi desenate. Am citit o grămadă de asemenea cărţi, am văzut o grămadă de asemenea filme şi mai toate serialele importante a genului. De aceea m-am bucurat de “recolta” relativ bogată de filme cu extratereştri din ultima vreme.
Am avut ocazia să văd două filme a genului apărute recent – Battle: Los Angeles (B:LA) în regia lui Jonathan Liebesman (Darkness Falls, The Texas Chainsaw Massacre) şi Skyline (mai degrabă un film de groază) în regia faţilor Strause (care m-au dezamăgit deja cu încercarea lor uşor problematică de a face un film decent din Alien vs. Predator). Am ales cele două pentru că pornesc de la o premisă similară: extratereştrii vin în Los Angeles şi vor ceva de la noi.
Battle: LA ne prezintă peripeţiile unui pluton de infanterişti americani care încearcă să salveze un grup de civili dintr-o zonă ocupată de extratereştrii care vor să ne fure apa. Soldaţii se împuţinează încet dar sigur, dar ajung până la urmă să salveze civilii şi lumea de invadatorii extratereştri.
Filmul are o grămadă de clişee: un locotenent boboc, proaspăt scăpat de uniforma şcolară care îşi pierde capul într-o situaţie de criză, tăticul eroic care îşi pierde viaţa încercând să-şi salveze copilul (oricât de frumos e gestul, apare în prea multe filme), femeia care face cât un bărbat (lui Michelle Rodriguez îi stă foarte bine în uniformă!) şi aşa mai departe. Mi-ar fi plăcut un pic mai multă originalitate, dar să nu uităm că trăim în era remake-urilor…
Vizual, filmul arată ca o combinaţie între The Hurt Locker şi District 9. Atmosfeă mohorâtă, culori relativ puţine… În mod interesant am avut sentimentul că de cele mai multe ori am putea înlocui extratereştrii cu terorişti şi filmul ar fi la fel de bun…
Filmul seamănă pe alocuri cu Independence Day, cel mai bun film modern cu invazii extraterestre.
Skyline în schimb a avut idei originale. Situaţia de bază seamănă un pic cu filmele clasice cu zombie realizate de George A. Romero: un grup de oameni rămân blocaţi într-un loc restrâns, fără prea multe resurse, în timp ce afară se dezlănţuie iadul…
Extratereştrii din acest film nu vor apa, vor ceva mai important: creier (zombies, anyone?). Nu sunt detectaţi cu zile sau ore înainte de a ajunge – vin pe neaşteptate şi recoltează oamenii pentru a le folosi materia cenuşie (şi nu numai). Folosesc o lumină albastră ca să ne controleze şi armele noastre sunt foarte ineficiente împotriva lor (nici măcar bomba atomică nu-i opreşte).
Skyline este un film destul de prost de felul lui: vizual e OK, personajele sunt destul de credibile, CGI acceptabil, dar îi lipseşte acel “je ne sais quoi” care transformă un film mediocru într-unul bun. Să fie vorba de un scenariu decent?
Singurul lucru care mi-a plăcut cu adevărat în acest film a fost perversiunea extratereştrilor: ei ne vor creierul pentru a-l folosi într-un scop bine definit (nu vă spun, uitaţi-vă la film :D). Fraţii Strause m-au mai uimit odată cu perversiunea lor: în AvP Requiem monstrul îşi depune ouăle direct în gura femeii…
Am văzut ambele filme o singură dată şi nici nu mă voi uita la ele din nou. Comparativ, Independence Day l-am văzut de nenumărate ori şi mă voi uita şi de acum încolo…