Se ia o piesă de succes din trecut, de preferinţă din anii 1990.
Se ia o parte din piesă – un sample bine cunoscut – care se amestecă cu nişte tobe, un text cât mai idiotic (să ţină minte tot omul) şi gata piesa de succes:
Un exemplu nu e suficient? Iată încă unul:
vs.
Recycling la greu. Şi când spun că tot ce înseamnă muzică modernă de “succes” e ori furt, ori remix, tineretul se supără pe mine…
PS: O fază mai veche, în spiritul “Băse bate copiii”:
/The Fan/
Cover-ul la Lambada e jenant… suna la fel de bine precum ar suna “Trei culori cunosc pe lume” reluat de ROA…
Pitbull ăsta e Sean Paul al anului 2011?! Penibil! Iar Jennifer, în afara faptului că are fundul mare şi bombat, nu cred că se poate remarca prin alte calităţi. Ca actriţă e groaznică, voce n-are, iar melodiile ei sunt jalnice.
Desigur, în definitiv, gusturile nu se discută …
Clipul cu bataia e genial.
Sa canti si sa te bati in acelasi timp e mare lucru.
Cat despre cover-uri ce sa zic, e mare lipsa de inspiratie.
@lilisor: nu orice fund mare e o calitate.