S’il vous plait, monsieur…

România este plină de cerşetori – nici Oradea nu e o excepţie. Aproape nu găseşti loc în oraş în care să nu te abordeze ba o pirandă cu puradelul în braţe, ba o tanti cu batic şi nişte linguri de lemn în mână. La mine în cartier este unul care scotoceşte prin tomberoane şi profită de fiecare ocazie (adică încearcă) să cerşească o ţigară. Nu bani, nu ceva de mâncare – o ţigară.

Trebuie să recunosc că cerşetorii mă deranjează. Nu te poţi plimba liniştit pe stradă, pe corso, în parc, în locurile de joacă pentru copii – nu te poţi feri, peste tot te abordează. Soţia mea le mai zice “Du-te să lucrezi” – ea se trezeşte zilnic la ora 4 şi un sfert, trage opt ore (sau mai mult, că lucrează la privat) lângă o bandă rulantă pentru a primi un salar (care se apropie de jos de ceea ce se numeşte decent) în fiecare lună. Se murdăreşte, transpiră, dar munceşte cinstit şi câştigă un ban.

Totuşi, nu cerşetorii descrişi mai sus mă deranjează însă cel mai mult. Cerşetorii care mă scot din sărite de fiecare dată când îi văd sunt cei în sutană.

În Oradea sunt două locuri – parcă luate în chirie – în care văd de fiecare dată câte un călugăr ortodox, cerşind contribuţii pentru construcţia mănăstirii Sfânta Naivitate din nici nu ştiu ce parte a ţării (de obicei e vorba de Moldova sau altă zonă la cel puţin 700-800 kilometri de Oradea).

De ce mă deranjează?

Biserica Ortodoxă Română are o avere considerabilă. Are păduri  (sute de mii de hectare concesionate), are terenuri şi clădiri (multe date în chirie), are monopol asupra tipăririi publicaţiilor religioase, are monopol asupra fabricării lumânărilor folosite în biserici, are firmă de construcţii – pe lângă asta mai primeşte subvenţie de la stat (din banii mei, din banii tăi) şi nu plăteşte impozit nici pe profit, nici pe terenuri.

Nu-mi vine să cred că Biserica descrisă mai sus, cu o asemenea putere financiară în spate, nu poate (sau nu vrea) să finanţeze construcţia unei mănăstiri noi – un locaş de cult în care persoanele devotate răspândirii Mesajului Lui să-şi poată dedica viaţa credinţei!

Doar mie mi se pare penibilă situaţia?

/The Fan/

1 thought on “S’il vous plait, monsieur…”

  1. Ei! ce ai!?
    Nu stii ca ban peste ban peste ban inseamna mai multi bani ?
    Asa sunt unii – nu pot fara sa intinda mana.
    Mai exista si cealalta latura a ‘spiritualitatii’ – sa inveti sa fii umil si sa traiesti din mila celor de langa tine ca o forma de asceza… bla bla bla bla.
    Probabil ca “se merita” altfel nu ar mai sta pe acolo.

Comments are closed.

Discover more from Oradeanul.com

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading