Dorel Dume a fost împotriva unei segregări pe considerente etnice a instituţiilor de cultură din Oradea. El a declarat următoarele: “Părerea mea este că ar trebui adresată întrebarea celor 24 de consilieri care au votat respectarea hotărârii date anterior de Consiliul Judeţean, dacă ştiu cel puţin ce culoare au scaunele din aceste instituţii” – şi acestei declaraţii i se datorează autogolul lunii: întrebat dacă ştie ce culoare au scaunele din Teatrul de Stat (toţi cei care au trecut măcar odată pragul aceste instituţii ştiu că pereţii şi scaunele sunt acoperite de catifea vişinie) a răspuns că ele au culoarea albastră…
Până nu demult politicianul obişnuit era un om cult, sofisticat, cu multe cunoştinţe din diverse domenii, cu o cantitate considerabilă de cărţi în bibliotecă (pe care le-a şi citit, nu erau puse acolo doar de formă, nu erau cumpărate cu ziarele centrale la chioşc) – reprezentau un model pentru ceilalţi cetăţeni. Politicienii vremurilor apuse nu lipseau de la spectacolele de teatru, nu ocoleau opera, nu se fereau de carte şi nu erau obsedaţi doar de umplerea buzunarilor din banii publici.
Cum spuneam mai sus, vremurile respective s-au apus. Politicienii descrişi mai sus au murit, iar actuala generaţie… păi uitaţi-vă doar la cei care ne reprezintă în Parlamentul European.
Vai de noi, dragilor. Vai de noi…
/The Fan/
Wecome to Wonderland…Alice.