Despre bacşiş

Am fost ieri la un local din centrul Oradiei pentru o cafea. Am plătit, mi-am pus portofelul la loc, i-am mulţumit barmanului şi am lăsat restul pe bar (înseamnă “Keep the change”, adică păstrează restul, e bacşiş). Era 25% din suma plătită. Barmanul a lăsat banii acolo, nu i-a luat, i-a ignorat, iar eu – după ce mi-am consumat cafeaua în linişte şi am citit juma’ de ziar local – m-am dat bătut şi am pus banii înapoi în buzunar.

Ca şi multe alte lucruri, şi datul bacşişului are nişte reguli nescrise pe care eu unul încerc să le respect.

Dacă un client este mulţumit de produsele şi serviciile de care a beneficiat va da bacşiş. În majoritatea ţărilor bacşişul obişnuit este de 10% din suma plătită, la noi în România de obicei se rotunjeşte suma în sus.

Cum să-i dai de înţeles barmanului sau chelnerului că vrei să dai bacşiş?

În primul rând îi spui un “Mulţumesc” accentuat înainte să-ţi dea restul. Chelnerul înţelege ce vrei să-i spui şi nu te va mai deranja cu restul. Îi poţi spune şi “Lăsaţi restul”, dacă nu înţelege din “Mulţumesc”.

În localurile în care nota de plată o primeşti într-o cărticică elegantă pe o farfurie, e uşor: laşi banii în cărticică – e clar că ceea ce laşi acolo peste suma de plată reprezintă bacşişul.

Trebuie să fii atent însă dacă consumi într-un local din vest. Acolo bacşişul se include deseori pe nota de plată (este o soluţie pentru stat să încasează taxe şi pentru aceste venituri “invizibile)  – poţi ajunge să dai două bacşişuri din neatenţie, chiar şi dacă nu eşti mulţumit de servicii. În alte ţări – în Vietnam sau Argentina, de exemplu – bacşişul e ilegal…