Jurnal de drum – Iron Maiden la Cluj

Plecarea

Am plecat din Oradea pe la ora 13 – am incercat să evităm pe cât posibil aglomeraţia (nu ştiam încă, dar n-a fost să fie). Am luat-o pe ruta obişnuită: Oradea – Piatra Craiului – Cluj. După o scurtă oprire la începutul Căii Clujului (am găsit un autostopist care mergea tot la concert) am plecat la drum.

Pe drum

Lung şi plictisitor – cam aşa aş putea descrie drumul către Cluj. Am făcut un scurt popas la Piatra Craiului – o halbă de bere consumată cu autostopistul de mai sus şi o scurtă vizită pe la grupul sanitar – am plecat mai departe.

Apropos de grupul sanitar – se pare că e mai ieftin pentru români – costă 1 leu sau 100 de forinţi (circa 1,6 lei) sau 0,3 euro (circa 1,4 lei, depinde de curs).

Mai departe.

Izvorul Crişului Repede

Drum, drum, drum lung şi plictisitor (cel mai surprinzător lucru a fost că am avut semnal Digi pe tot parcursul drumului). Nu ne-am oprit la Negreni pentru micii lor celebri pentru că n-am găsit loc de parcare. Următorul popas a fost la izvorul Crişului Repede unde am găsit apă rece, proaspătă, şi un restaurant în paragină (cu tot cu hotel). Păcat pentru el, e într-un loc pe cinste.

În jurul izvorului ne-a aşteptat un peisaj tipic românesc: jeg, gunoi, lipsă totală de întreţinere. Păcat.

La drum.

Floreşti – Cluj (Mănăştur)

Surpriza neplăcută a zilei: ambuteiaj enorm la Floreşti. Autorităţile au închis o parte din şoseaua prin care se putea intra în Cluj, iar din cauza multitudinii de interesaţi de bătrânii rockeri de la Iron Maiden fluxul de maşini s-a dublat. Se cicrula bară la bară – ultimii 2-3 kilometri i-am făcut în circa 30-40 de minute.

După ce am intrat cu greu în oraş, am început calvarul căutării unui loc de parcare. Zona era plină ochi de maşini, toate locurile – fie ele parcări amenajate sau spaţii libere de orice alt fel) au fost ocupate de maşini peste maşini. Am avut noroc – am găsit loc de parcare după abia juma’ de oră de căutări.

Spre concert

Având în vedere că am găsit loc de parcare relativ departe de parcarea Polus Center din Cluj, am avut parte şi de o plimbare (relativ) plăcută până la locul faptei. Străzile erau pline de rockeri tineri şi nu atât de tineri (dar tineri în suflet) şi o grămadă de poliţişti şi jandarmi. Ca norocul, nu le interesau încălcările minore a regulilor de circulaţie – treceam drumul în loc nepermis (şi nu numai noi) în faţa lor, şi nici nu-i interesa. Pe drum ne aşteptau fete cu ziare gratis şi mulţi poliţişti şi jandarmi (printre care o jandarmăriţă super) care aveau grijă de ordine. Am ocolit parcarea pe un pod, şi după o vreme am ajuns la intrarea în parcare.

Am ajuns la intrare. Intrarea cu apă, mâncare şi alte asemenea chestii era interzisă, deci în faţa ei s-a adunat un morman enorm de flacoane şi doze de bere. Femeile şi bărbaţii au fost verificaţi la porţi separate să nu aibă arme albe şi alte chestii periculoase la ei (aparate foto profesionale de exemplu :)). Am trecut cu brio de percheziţie (nene n-a avut curajul să verifice un animal ca mine – 1,85 metri, 120 de kile, îmbrăcat în negru din cap până în picioare) şi am intrat la locul faptei.

Mâncare, băutură

Cumpărăturile nu se făceau cu bani, ci cu jetoane care se vindeau în chioşcuri la marginea parcării. Un jeton a costat 5 lei, iar o bere / cola / apă / pizza se cumpăra cu un jeton. Din păcate diversitatea ofertei lăsa de dorit: pe lângă cola şi alte sucuri cu conţinut super-ridicat de zahăr se găsea numai bere Ursus (care nu-mi place), iar de mâncare puteam să ne luăm doar pizza prefabricată á la Fornetti, cu şuncă şi ciuperci (puţine, fără gust) şi picantă (un pic iute, în rest fără gust). Pentru acest lucru organizatorii au o bilă neagră, şi încă una pentru faptul că nu se vindea cafea în tot perimetrul.

După nişte plimbări, vizite prin grupurile sanitare portabile şi câte o bere consumată, a început concertul.

Cargo, Iron Maiden

Cargo a intrat pe scenă cu o întârziere de circa 1/2 de oră. Au cântat bine – show-ul a fost bun ca de obicei – dar se simţea că masele de oameni adunaţi în faţa scenei nu-i aşteptau pe ei. După un show de circa 45 de minute Cargo a plecat fără bis.

Iron Maiden a început la ora 9 seara. După câteva piese Bruce a salutat publicul adunat la Cluj şi ne-a spus că se bucură că a ajuns în sfârşit să cânte în Transilvania – un loc despre care Maiden a şi compus o melodie acum 30 de ani. Show-ul a fost extraordinar – deşi mă aşteptam la ceva mai multă pirotehnică (n-a fost deloc 🙂 ).

Înainte de a cânta Blood Brothers, Bruce a vorbit despre faptul că această piesă are legătură cu noi, cei din Transilvania, fiind despre sânge, dar ca norocul n-a început să enumereze clişeele despre vampiri, păstrându-şi demnitatea în ochii mei :D. Piesa a dedicat-o regretatului cântăreţ legendar Ronnie James Dio care şi-a mutat definitiv reşedinţa pe o lume de dincolo în acest an.

Mai târziu a venit şi Eddie în vizită:

… iar mai spre sfârşit am fost vizitaţi de însuşi Satana, apărând pe scenă împreună cu legendele rockului:

Maiden a cântat timp de o oră şi jumătate, timp în care publicul – rockeri de toate vârstele de la 6 la 66 de ani – s-au distrat de minune. Şi eu, de altfel.