Citesc pe Capital un : cică absolventul român de facultate petrece în medie circa 4 luni cu căutarea locului de muncă ideal, plătit cu cel puţin 800 de euro pe lună, după care se mulţumeşte cu un loc mai puţin ideal şi un salariu de trei ori mai mic.
800 de euro înseamnă azi (la cursul de referinţă publicat de BNR) 3393 de lei româneşti. Foştii studenţi, actualii şomeri se aşteaptă la un asemenea salariu net de la început, şi acum intervine partea cu renunţatul la vise umede şi revenirea cu picioarele pe pământ: nimeni, repet: NIMENI nu oferă o asemenea remuneraţie unui începător fără experienţă în condiţiile în care cerneala încă nu s-a uscat pe diploma acestuia, mai ales dacă ne gândim la nivelul de educaţie cu care te alegi dacă termini o facultate din România. A, şi să nu uităm că salariul mediu net în România nu ajunge la nici măcar jumătate din suma pretinsă de carnea proaspătă pe piaţa locurilor de muncă.
În ţările mai civilizate dinspre vest se poate spera la sume şi mai mari – în unele locuri chiar şi ajutorul de şomaj ajunge la asemenea sume – dar intervine din nou lipsa de experienţă: afaceristul străin preferă să angajeze pe cineva cu experienţă care să lucreze din start în loc de un proaspăt absolvent pe care mai trebuie să-l şi înveţe.
Deci, băieţi şi fete, chill.
/The Fan/
Nu era corect “coboară”? Just sayin’…
Li se spulbera visele astea cand chiar au nevoie de bani si ajung sa inceapa de pe la 100-150 Euro pe luna 🙂
@kNox poate, dar in acel caz am gresit intr-un mod eminescian – vezi Luceafarul:
Cobori în jos, luceafar blând,
Alunecând pe-o raza,
Patrunde-n casa si în gând
Si viata-mi lumineaza!
@The Fan: permite-mi sa citez si eu, din Pruteanu:
În ceea ce priveşte gramatica, Eminescu îşi ia toate libertăţile cu putinţă: schimbă ACCENTUL (“răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăştie” – în loc de împrăştie; “cu diadema-i de stele” – în loc de diadema), schimbă GENUL (chiar şi la diademă: “mîndru diadem de stele”, devenit astfel masculin, după cum sfinx devine feminin din nevoi de ritm: “sfinx pătrunsă de-nţeles”; “înalta-i domă” – în loc de dom; “filomele-i ţin orchestrul”), schimbă PLURALUL (“şi cu pasuri melancolici”; “să visăm favori şi aur”; “muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”; “Nilu-n fund grădine are…”; “aud cîntări şi văd lumini de torţii” – în loc de torţe), schimbă TERMINAŢIILE (“în zid de marmur negru” – în loc de marmură; “făclie de veghe pe umezi morminte”; “ca umbre străvezie ieşite din infern”). Cînd ritmul nu-l încape, trece falnic, fără păs, peste articolul genitival: “Se mişc batalioane a plebei proletare”, sau dimpotrivă, îi altoieşte strapontine superflue, ca să mai capete o silabă: “ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde / ale trestiilor sunet” (al era corect, dar ar fi fost prea scurt). Şi verbele pot fi dilatate, după pohta ce pohteşte versul: “Magul priivea pe gînduri în oglinda lui de aur”.
Da, dar se stie ca lui Eminescu i-a cam lipsit o doaga, asa ca…
Si eu care am revenit aici asteptandu-ma la dezbateri pe baza salariilor studentilor in comentarii… dau peste gramatica lui eminescu si Pruteanu :)))
@kNox ok, esti destept de-ti bubuie capul.
Dar LA SUBIECT nu ai nimic de spus?
@Mihai btw, am spus eu ca sunt normal? 😀 😀
Nuuu…se vede din imagine! 🙂