Cum a fost la #prinbucurestiulmeu?

Fantastic!  E cuvântul care ar descrie pe scurt întreaga experienţă din ultimul sfârşit de săptămână. Ioi, de unde să încep cu aventurile? Ţi-am povestit deja de pipăiala din aeroportul din Timişoara, de papa bun sau de expoziţia de fotografii de vineri seară. Însoţitoarele de bord de la Blue Air sunt atât de zâmbitoare încât îţi dau impresia că accidentele aeronautice sunt doar basme. Am fost cazaţi la Hotel Stil, ne-am plimbat cu autocarul oferit de Paralela 45, am intrat la Cotroceni şi Parlament pe banii celor de la Norc iar Hotel Răzvan ne-a oferit prânzul. Mulţumesc 🙂

Iar Corina, ei bine Corina a reuşit să organizeze cea mai mişto excursie la care am participat în ultimii ani. Felicitări şi mulţumesc 🙂

Sâmbătă, 19 iunie 2010, a fost o zi extraordinară. Ne-am întâlnit în Piaţa Victoriei (celebra Piaţă a Victoriei de care tot auzeam la ştiri), somnoroşi, unii cu ochii cât cepele (je, evident!), însă toţi dornici să vedem frumuseţile capitalei. Ş-am pornit la drum în autobuzul oferit de Paralela 45 care a venit la pachet cu un ghid rârâit foarte simpatic şi dornic să ne povestească o mulţime de lucruri despre Bucureşti.

Înainte de a ajunge la prima destinaţie am văzut Biserica Cuibul Berzei (mă rog, era cam ascunsă printre blocuri) construită în secolul XVII, am trecut pe Bld. Eroilor şi am văzut Facultatea de Medicină care a fost înfiinţată de Carol Davila, apoi am trecut pe lângă Academia Militară devenită Universitate Militară. Este una dintre primele 6 universităţi militare din lume, ne-a informat ghidul. (click pe imagini pentru galeria foto de prin Bucureşti)

Ş-aşa am ajuns la:

Palatul Cotroceni

De aici n-am poze decât de la intrare, n-am avut voie să facem fotografii. Însă am avut parte de cea mai simpatică şi atotştiutoare doamnă ghid. Vorba Nebuloasei: „Dacă profesorii ar fi predat istorie în stilul doamnei, cu siguranţă că am fi iubit materia asta la şcoală”. Palatul Cotroceni (cu tot cu grădini) se întinde pe o suprafaţă de 17 hectare, a fost construit pe locul unor case domneşti şi a unei mănăstiri, Mănăstirea Cotroceni. Carol 1 a construit Palatul Regal Cotroceni (într-un stil eclectic: îmbinarea artei germane, italiene, franţuzeşti) pentru prinţul Ferdinand, care alături de Regina Maria s-a mutat în palat de prin 1893. Până în 1914 a fost reşedinţa regală de vară, iar după venirea comuniştilor la conducerea ţării, palatul a fost transformat în Palatul Pionierilor din 1950 până în 1977. După cutremurul din martie ’77 Palatul Cotroceni a avut nevoie de reabilitare, etajul al doilea fiind grav afectat de cutremur. Însă comuniştii n-au restaurat palatul, doar au reparat ceea ce cutremurul a distrus, de aceea multe piese istorice de mobilă sau covoare nu mai sunt cele originale ci au fost înlocuite cu altele similare. Comuniştii au reparat dar n-au valorificat importanţa istorică a locului…

Din 1920 Palatul a fost racordat la sistemul electric, în 1930 au apărut primele 2 lifturi, ferestrele sunt din cristal (cele originale) sau sticlă mată, vitraliile apărând după 1977. Pereţii sunt decoraţi în diverse stiluri absolut superbe, detaliile au foiţă de aur, căminele sunt funcţionale dar nu sunt folosite, iar candelabrele sunt impresionante. Trofeele din pieile de urs ce se regăsesc în tot palatul semnifică reminescenţele comunismului, Ceauşescu fiind pasionat de vânătoarea de urşi. Bine c-am scăpat de el!

Pe vremea lui Ceauşescu, Palatul Cotroceni era folosit drept palat pentru musafiri de onoare iar din 1990 s-a decis mutarea administraţiei României la Cotroceni. După spusele doamnei ghid, niciun preşedinte al României n-a locuit vreodată efectiv în Palatul Cotroceni. Palatul are 27 de camere, una mai frumoasă decât cealaltă. M-a impresionat în mod deosebit Salonul Florilor care a fost decorat după indicaţiile Reginei Maria. În acest salon se află un pian foarte vechi, cam neîngrijit pentru că a fost găsit recent în subsolul unei case, la care a cântat însuşi George Enescu.

Biblioteca e cochetă, mă aşteptam să fie mult mai lungă. Conţine peste 5000 de volume reale, nu sunt coperţi, pot fi citite (evident, ai nevoie de aprobări speciale pentru asta), cele mai multe volume fiind de botanică.

Sufrageria. Ei bine, aici mi-a plăcut la nebunie cum erau aranjate scaunele. Scaunele care aveau inscripţionate vulturul pe spătare, erau destinate bărbaţilor, cele cu arborele vieţii erau destinate femeilor. Masa e rotundă iar scaunele, ca majoritatea obiectelor din palat, masive, din lemn masiv.

De fapt, asta e o chestie care m-a fermecat: totul în Palatul Cotroceni e impresionant, masiv, iese în evidenţă. Desigur că ne-am amuzat teribil de oglinda din faţa patului într-un dormitor şi am fost uimiţi de camera de lucru din dormitorul Reginei Maria amenajată într-un stil religios creştin, deşi ea era anglicană. În dormitorul regal, patul are 134 de ani. Mă întreb dacă scârţâie foarte tare 😀

Cotroceni vine de la verbul „a cotroci” care înseamnă a se ascunde. Doamna ghid ne-a povestit şi legenda numelui dar vă las imaginaţia să zburde.

După Palatul Cotroceni am trecut pe lângă Opera Română care a fost terminată în 1952, am trecut pe lângă Arcul de Triumf şi apoi am ajuns la următoarea destinaţie:

Palatul Parlamentului

Desigur că e un loc impresionant, dar după ce vezi Palatul Cotroceni, Casa Poporului pare cam neîngrijită şi mai puţin semnificantă. Sau poate mi s-a părut asta pentru că doamna ghid de aici a fost cam acră, mereu dădea ochii peste cap şi făcea mutre. Dar a fost frumos din partea ei că a avut răbdare să ne lase să ne facem poze de piţiponci de la balconul de unde se vede bulevardul Unirii. De aici am câteva imagini, n-am fotografiat saloanele vizitate, nu de alta dar taxa foto e cam… mare!

Informaţii spicuite de la tanti ghid: Palatul e a doua cea mai întinsă clădire din lume după Pentagon. Desigur, e nefinalizată, poate peste vreo 30 de ani întrece şi Pentagonul. A fost dată în folosinţă Parlamentului din 1994, în `96 s-au mutat Deputaţii iar de prin 2005 şi Senatorii. Imensitatea asta de clădire a „mâncat” 1 miliard de metri cubi de marmură, 3500 de tone de cristale, 2500 de metri cubi de covoare şi zeci de kilometri de perdele. Sunt 1000 de încăperi, din care 60 saloane, în Palat, mă întreb câte persoane au numărat încăperile şi câţi oameni au fost în toate cele 1000 de încăperi.

Cel mai mare candelabru din Palatul Parlamentului se află în sala C.A Rosetti şi cântăreşte 5 tone! Alte săli vizitate: Galeria de Onoare măsoară 150 de metri în lungime, cea mai mare sală are 2200 de metri pătraţi, are decoraţii cu foiţă de aur, covorul depăşeşte 4 tone şi are 14 metri înălţime; cea mai înaltă e sala Al. Ioan Cuza care nu ştiu cât măsoară pentru că n-am auzit-o pe tanti ghid care strâmba din nas şi vorbea încet. Al doilea cel mai mare candelabru din Parlament se găseşte în Sala Drepturile Omului şi depăşeşte 2 tone.

După Parlament am vizitat Muzeul Satului (voi pune un post special doar cu poze, merită văzut!) şi apoi la Kopel’s unde am petrecut până am plecat cu burta plină înapoi la hotel.

Au mai scris: AlinaCST, Andreea, Nebuloasa, Dan, LumeaMare, Elena,  Ciupercuţa, Andra Zaharia

post scris de Lilisor