Jurnalism la norma

La un moment dat am început să consider că meseria de jurnalist este una deosebită şi de aceea, într-un fel, m-am îndreptat şi eu către ea. Adică am ales să urmez nişte studii în acest sens. Şi în continuare cred că este una foarte frumoasă dar numai la modul teoritic. Atunci când am văzut pe pielea mea ce înseamnă, ce felaţii ar fi trebuit să fac atât la modul individual cât şi colectiv, mi-am luat gândul că voi practica vreodată această meserie. Cel puţin nu în felul în care o cunoşte toată lumea adică la un ziar clasic (online/offline/whatever), într-o redacţie, într-un trust media unde să pot oferi zilnic informaţii utile şi adevărate. La început am crezut că doar în provincie se întâmplă astfel de lucruri dar în timp am observat că şi în cazul ziarelor centrale e cam aceeşi situaţie.

Unii pot spune că bat câmpii şi că lor niciodată nu le-a fost respins un text din cauză că ar deranja pe cineva sau că au fost puşi să scrie la comandă. Din păcate uită că sunt simple rotiţe într-un business iar un business trebuie să genereze profit. Acel profit nu poate fi făcut doar din banii obţinuţi din vânzarea ziarului ci şi din publicitate prin diversele ei forme. Proprietarii unui ziar sunt oameni de afaceri care au diverse colaborări cu alţi oameni de afaceri din diverse domenii şi pe care un articol din ziarul lor îi poate lovi acolo unde-i doare cel mai tare. Credeţi că un astfel de articol va sta prea mult (dacă va ajunge) pe site sau va intra în ediţia printată? Oricând poţi “călca pe bec”.

E foame mare în piaţa de publicitate iar ziarele se închid unul câte unul. Unele se mută în online unde costurile sunt mai mici, altele devin săptamânale. Din păcate nu fac nimic în ceea ce priveşte calitatea materialelor pe care le publică. Nu investesc în oameni şi-n logistică. Nu e posibil să tragi de 2-3 oameni să-ţi facă ziarul cap-coadă, să-ţi producă zeci de materiale pe zi şi de calitate. Pur şi simplu nu poţi să-l pui pe cel ce scrie pe politic să-ţi producă materiale şi pe cultură sau sport. În viteza cu care se întamplă lucrurile, e inadmisibil ca un jurnalist să nu aibă un reportofon şi să prefere să-şi ia notiţe pe foaie deoarece redactează astfel mai repede şi poate să-şi facă norma zilnică de articole. Pe lângă faptul că nu pot fi competenţi pe domenii diametral opuse, el va scrie tâmpenii şi sub presiunea timpului. E inadmisibil să laşi la latitudinea DTP-ul să scoată dintr-un articol diverse elemente ca să poată încăpea în pagină şi apoi să-l pună la fel de ciuntit şi-n online unde limita de spaţiu nu există.

Ziaristul tace şi inghite. E criză, are nevoie de bani să-şi plătească dările şi să mănânce. Locurile de muncă sunt puţine şi poate pentru unii o reprofilare e imposibilă. Scrie prostii pentru că treaba “merge şi aşa” iar cand the shit hits the fan va fi prea târziu. Eu aştept acest “târziu” când vor avea de ales între lucrător comercial la supermarketul din colţ sau să le arate cineva cum se embeduieşte un clip de pe YouTube.

Text scris de Alexei Ciprian