De trei ani de zile, un grup de elevi şi studenţi orădeni se întâlnesc în fiecare sâmbătă să discute literatură şi, mai ales, să creeze. Când alţii de vârsta lor stau la televizor sau „pă net“, aceşti câţiva tineri, cunoscuţi deja sub denumirea Clubul de poezie Sala 07, sunt cu pixul în mână, aşezaţi în cerc, scriind un vers, tăindu-l, apoi altul şi tot aşa până iese ceva.
Căutând inspiraţia,deseori fac ieşiri în natură sau în locuri mai deosebite (cum ar fi dealul Ciuperca, podul liceului Gojdu sau altele) pentru a scrie despre ele. Premisa de la care au pornit este că orice în lumea asta poate fi privit printr-o poezie. Aşadar, de atunci şi în continuare se străduiesc să demonstreze această teorie.
Munca lor a dat roade de-a lungul timpului prin diverse premii la concursuri de poezie, apariţii în presă şi acceptul grupului de scriitori consacraţi ai oraşului în faţa cărora şi-au prezentat o parte din creaţii, impresionându-i.
Poetul Claudiu Komartin spune despre ei că „dovedesc o precocitate uimitoare – cu încredere şi emoţie“. Însă cea mai mare reuşită a lor abia acum urmează să iasă la iveală.
Autorii cărţii sunt patru tineri, plini de entuziasm, un entuziasm tipic vârstei. Ei sunt: Andrei Pintea, Dumitru Vlad, Adrian Mălăieş-Popescu şi Alexandru Drăgan.
Aşadar, cu această ocazie, sunteţi invitaţi la evenimentul care pricinuieşte această lansare. Astfel, cei patru tineri vă aduc în prim plan volumul de poezie “Jamais-vu sau la prima bere cu tata”.
Manifestarea va avea loc vineri, 25 septembrie, la Sala Mare a Primăriei Oradea, de la orele 17.
Pentru contact sau mai multe detalii despre toate acestea, vă invităm să accesaţi blogul aferent, la adresa http://sala07.wordpress.com/
Multam fain si de prezenta.
Da, şi probabil că ar fi trebuit să spui şi treaba cu Versurile Instant în Parcuri (VIP). Tot cam de prin 2006 ţin minte că se întâlneau mai mulţi tineri în parcul de la “Spitalul de copii”, apoi la “Petöfi” (după care nu mai ştiu locaţia) şi făceau dueluri lirice cu versuri inventate pe loc având diverse instrumentale muzicale pe fundal. Unul dintre ei, cu ochelari, îmi amintesc că era destul de talentat şi venea cam în fiecare week-end. Mă mir că pe de-aştia nu-i vede niciun mare, consacrat şi contemporan cu ei poet naţional precum acest Komartin de care spuneţi. Până în evidenţă nu ies decât gojdiştii şi copiii de barosani care pe lângă băut bere îşi scriu şi visele sau idealurile, ţara asta n-o să iasă din zilnicul cerc vicios în care se află. Poate că aceşti tineri sunt totuşi talentaţi, nimeni nu comentează. Singura problemă e că nu sunt promovaţi toţi cei care merită în egală măsură, indiferent de potenţialul fiecăruia – fapt ce ar trebui luat în calcul şi de bloguri/site-uri precum cel de faţă… Mulţumesc.
Andrei il cheama pe baiatul cu ochelari si e un maestru liric instant, inaintea salii 07. Diferenta e ca la VIP se faceau sesiuni de spoken word pe muzica ritmata. Oricum, felicitari pt initiativa!