A fost odata ca-n povesti un regat bogat, frumos, cu poporul bucuros. Intr-o zi regele a vrut sa vada cat aur s-a adunat din taxele platite de poporul sau iubit, si a facut o plimbare prin trezorerie. Spre stupoarea sa trezoreria era goala… nici macar un ban nu se gasea prin odaile uriase care trebuiau sa fie pline de galbeni.
Furios, regele si-a adunat in sala mare tot personalul de la palat sa afle cum se poate asa ceva.
S-au adunat acolo toti, de la ministri si pana la functionari, de la secretari si pana la ultima femeie de servici. Inclusiv bucatarul cel intelept.
Cum se poate, intreba regele, ca – desi in fiecare luna poporul plateste taxele in regula – trezoreria este goala?
Tot staff-ul palatului se uita in toate directiile, tacut. Doar bucatarul cel intelept s-a oferit sa demonstreze metodologia de calcul a continutului trezoreriei, in felul urmator:
A adus un pumn de faina din bucatarie. Faina a ajuns din mana lui in mana subsecretarului, dupa care in mainile secretarului, dupa care in mainile secretarului major, dupa care in mainile majordomului, dupa care in mainile subministrului, in mainile ministrului, in mainile sefului de stat major, si asa mai departe pana a ajuns in mainile regelui… un nimic.
Uite asa, zise bucatarul cel intelept, taxele platite de popor trec prin multe maini pana ajung la trezorerie. Cate un pic se lipeste de fiecare mana, si pana la urma nu mai ramane nimic.
—
Scris de Istvan / ITxpert.
clar =)) ala da bucatar
Mainile astea lipicioase … ce ne-am face fara ele, dar mai sunt si aia la care se lipeste de nu mai ajunge nimic la nimeni =)
Istvan, mana ta adevar scrie.