Eu: fain, urasc rds
Eu: tot imi crapa rds`u
Darius: e cel mai tare
Eu: noroc cu voda (referindu-ma la vodafone)
Darius:Â și eu zic că (papura)Vodă e un noroc pentru blogosferă
Nu multi stiu ca in Oradea a inceput sa se joace hora blogosferei. Semnele au fost clare pentru cei care au o cat de mica legatura cu bloggingu`. Unul dintre dirijori (sau poate cantaret la tzambal) ar fi Alexandru Seres, un nume greu in presa oradeana care a inteles rapid care sunt beneficiile si de ce un jurnalist ar trebui sa se mute pe propriul punct com. O evadare din lanturile presei scrise cu care a fost inchis timp de 15 ani. Cu atat mai mult, mi se pare ca gestul lui e curajos cu cat “batranul se da BINE pe net” la o varsta la care ar trebui sa-si numere nepotii. Pur si simplu oamenii din breasla lui nu au incredere in internet si nu vor sa auda de el, ramanand la jurnalismul traditional.
O alta echipa de blogging pe care am cunoscut-o e cea de la Jumpeye. Jumpeye, companie care investeste ca “roata morii bloggingului” sa se invarta. Oameni tineri cu idei si viziuni care sunt lasati si incurajati sa si le puna in practica, fapt nu prea vazut in Romania. Papura Voda sarbatoreste si sper ca in curand voi sarbatori si eu cu ei si cu George (care s-a ocupat de layoutul temei si identitatile vizuale). Am o oarecare incredere in oameni care lucreaza cu profesionisti. Cine se aseamana se aduna. Doar un pic de tupeu le mai trebuie.
Bineinteles ca mai sunt si altii. Unii care ar putea da lectii celor de la GSP. Altii care la o varsta frageda isi ridica propriul cult al jurnalismului online, care pot sa dea o palma peste ceafa greilor din presa mioritica, devenind chiar ei “grei la doar 50 de kilograme”.
Trebuie sa recunosc ca iubesc ceea ce fac si ca inima imi bate mai tare cand vad ca pe zi ce trece tot mai multi se ridica si presteaza pe scena bloggingului romanesc, provinciali care stralucesc in lumina reflectoarelor nationale inconjurati de confetti si artificii.
Nu mai merg singur la bere si cafea dimineata. Nu mai sunt singur.
Traiasca pro-bloggingul fara compromisuri!
Asta pute a pupincurism.
Unde e simtul penibilului?
Bravo, ma! Iata-ma si bunic. Si cam cati nepoti crezi ca ar trebui sa am? 🙂
Da, m-am gandit ca o sa fie si pareri d`astea. Ar fi frumos daca as avea pe cine pupa dar la capitolul asta ma simt inca singur 🙂
@Alex: cu nepotii e mai greu, cu astea nu e de joaca, nu e ca si ghicitu` unui scor Romania – Olanda 🙂
Laurentiu, si ca sa ne moara dusmanii de ciuda…iti declar: imi doresc sa-mi bei cafeaua, dimineata aici la Jumpeye 🙂
Cred ca exagerezi putin cand pui jurnalismul online deasupra celui traditional. Intr-adevar, online e domeniul viitorului si peste 10-20 de ani nu vom mai vedea ziare pe hartie, dar in momentul de fata jurnalismul clasic este cel care influenteaza (si eventual intoxica) opinia publica. In comparatie cu tirajul unui ziar – chiar si local – noi, cei de pe net, suntem doar o mana de oameni.
Mai avem de asteptat pana sa fim cu adevarat vocea poporului.
Nu totul consta in tiraj, nu cred ca vorbeam de tiraj.
Sunt bloggeri care au mai multi vizitatori decat vand unele ziare locale.
Un subiect bun trebuie sa se si vanda, altfel scriem pentru noi insine. Dupa cum spunea un jurnalist din Oradea, un ziar bun e cel care se vinde.
Crede-ma ca nici eu nu sunt cel mai fericit cand vad ce chiftelute sunt vandute in ziare si cum le inghit oamenii pe nemestecat… pe bloguri gasesti mult mai putina minciuna pentru ca momentan aici nu e vorba de bani, e vorba de pasiunea noastra pentru ceva.
Sa speram ca in timp nu o sa se transforme si blogosfera intr-un instrument de manipulare.
mda, frumoase leiauturi si identitati vizuale a facut domnu’ George. simple…eficiente…ca un Mac 🙂
Adevarul e ca oricat de bine si de corect ai prezenta realitatea cotidiana, atata timp cat o faci pe un blog, singurii care te vor vedea sunt un grup restrans de prieteni si cativa cunoscatori.
Lasă-l pe Åžeri cu nepoții mai ales că e mai tânăr decât pare!
Da, blogării orădeni se înmulțesc ca ciupercile după ploaie și e bine că sunt mulți buni, nu doar băgători de seamă…
E de lăudată și inițiativă Jumpeye, dar trebuie să fie mai agresivi dacă vor să facă din bloguri ceva mai mult decât un hobby.
No, toate bune colegii! 🙂
pei ei, baieti! :))
@paradox: Gasesti pe blogul meu cateva idei privind jurnalismul traditional versus online – te invit sa comentezi. In principiu, eu sustin ca jurnalismul online e mai profesionist decat presa tiparita. Un motiv in plus ca ziarele sa dispara mai repede decat prognozezi tu.