Un paste in care se descrie proiectul:
Iata, pe scurt, despre ce e vorba:
Proiectul este prilejuit de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Cel putin la nivel simbolic, odata cu 2007 vom intra in marea familie europeana. Si, ca in orice familie, fiecare vine cu zestrea sa. O zestre care, cu timpul, din “a ei†si “a luiâ€, se modifica si devine “a lorâ€.
Proiectul Capsula Timpului†incearca sa “inghete†pentru viitor zestrea cu care Romania intra in Europa, cu toate lucrurile ei specifice, dintre care unele vor disparea rapid si ireversibil.
Campania va dura aproximativ o luna si va consta in postarea “contributiilor†sub forma digitala (foto, video, audio)
Asteptam si contributii despre mici, dragobete, oua incondeiate, taierea porcului in batatura, colinde, olimpici la matematica, o afacere IT de succes, vreo poza nestiuta cu Titulescu, un autograf al lui Marcel Iures, o poza de-a ta, o poezie scrisa de prietena ta, o veche melodie din Cenaclu, un text despre colegii tai de munca, fotografia bunicii, o scrisoare catre tine cel de peste 5-10-15 ani, clubul in care te duci in fiecare seara, cartierul tau care se schimba, prietenul tau care si-a lasat mustata… si alte zece mii de alte idei.
Pe scurt?
“Zestrea pe care o aducem noi Europeiâ€
Detalii mai multe: http://cristea.wordpress.com/
Dupa cum stiti (cei fideli), acest blog a fost oricum un sustinator al acestor obiective, pozele de pe acest blog au fost intr-o oarecare masura facute pentru romanii de dincolo (mai ales a celor din Spania.), am primit mailuri de multumire si felicitari de acolo si acest lucru m-a ambitionat sa merg mai departe (le sunt dator …nu?). In acest prag de Europa cel mai mult imi este frica de o eventuala asimilare (in timp) si avem nevoie de mai multi strajeri ai obiceiurilor si identitatii nationale. Eu voi continua sa aduc contributii si dupa incheierea proiectului, nu trebuie sa uitam ca am plecat de la sarmale si mamaliga, vin de casa fara adaosuri si palinca de prune cu margele.
Sunt mandru ca sunt roman.
lucrurile se schimba si dispar pentru ca oamenii se schimba si…dispar…asta e…eu nu mai pot sa fac aceleasi lucruri care le facea bunicul meu doar pentru a pastra nu stiu ce traditii…traditiile nu dispar din cauza UE…as spune ca proiectul e o tampenie pt. romani complexati, daca as fi rautacios…dar nu spun…adica nu sunt… :)))
Oradene, conteaza pe mine! Eu nu ma dau batut cu una, cu doua :). Redevenind serios, nu pot sa spun ca traditiile dispar din cauza UE neaparat, dar tare-i mandra tovarasa UE cand reuseste sa anihileze micii, Ignatul (stil ROMANESC si barbar), vinul de butuc (chiar hibrid cum il numesc ei), sunca si jumarile (cancerigene), lebarul si sangeretele (ce mancaruri gretoase si de prost gust), painea prajita cu untura (nesanatoasa), tuica si tescovina (nu pot sa spun Palinca pentru ca-i marca inregistrata), masinile vechi si poluante (aici Sunt 50% de partea lor), colidele, etc etc. Eu am impresia ca ei nu sunt pregatiti pentru ce putem si pentru ce stim noi, pentru a “controla” obiceiurile noastre. De fapt asta-i marea problema a UE, de a controla tot. EU nu le voi da satisfactie (sunt un fel de neocomunisti). Romanul Suparat!
Chiar daca sunt cenzurat, postez si al II-lea comentariu. Romanii fac furori peste ocean cu sarmale, muraturi, mamaliga, pastrama, ciusca(ardei iute) murata, cultivarea vitei de vie, castraveciori murati, mujdei si multe altele care nu-mi vin acum in minte. Stau si ma intreb, ei pe ce planeta sunt si cum naiba au ajuns asa departe de noi? A!!! Stiu. Cu ajutorul Romnailor, Polonezilor, Bulgarilor, Rusilor, Albanezilor, Moldovenilor, Pakistanezilor, Sarbilor, Ungurilor, popoare care erau pana acum 10-15 ani inapoiate si primitive. Am vorbit doar de traditii si arta culinara, dar nu am vorbit de inventii si inovatii din alte domenii in care nume din Europa de Est si Orient au mare greutate, dar banul a primat si in dreptul lor este trecut ca tara de origine o tara din West. Pana la urma stai si te intrebi, cine-i prostul? Romanul Suparat!
Oradene,
bun venit in randurile noastre. Ma bucur ca duci si tu stindardul mai departe. Astept contributii din partea ta si a celor care afla de proiect de la tine.
@Aztek, asa este, tare n-as vrea sa ne uniformizam. Dar pana acum am cam pierdut cateva batalii. McDonald vs Mici; Valentine’s Day vs Dragobete; Batman vs Fat Frumos, rosiile de sera fara gust vs dulceturile noastre de gradina
@Adrian Cristea. Dar nu am pierdut “razboiul”! Cand la Daewoo Mangalia au venit coreenii, toata lumea facea gimnastica la 7:00 AM, la 13:00 iar gimnastica, masurile de securitate a muncii erau stricte, accesul in anumite locuri la fel… dar dupa 2 ani s-au europenizat (sau romanizat), adica totul este de domeniul trecutului. Nu mai este inviorare, nu mai sunt controale severe, mergi pe unde vrei, nu stiu cum este cu calitatea productiei. Ori noi i-am stricat pe ei, ori ei si-au dat seama ca sunt exagerati!
“Dupa cum stiti (cei fideli), acest blog a fost oricum un sustinator al acestor obiective, pozele de pe acest blog au fost intr-o oarecare masura facute pentru romanii de dincolo (mai ales a celor din Spania.), am primit mailuri de multumire si felicitari de acolo si acest lucru m-a ambitionat sa merg mai departe (le sunt dator …nu?). In acest prag de Europa cel mai mult imi este frica de o eventuala asimilare (in timp) si avem nevoie de mai multi strajeri ai obiceiurilor si identitatii nationale. Eu voi continua sa aduc contributii si dupa incheierea proiectului, nu trebuie sa uitam ca am plecat de la sarmale si mamaliga, vin de casa fara adaosuri si palinca de prune cu margele.
Sunt mandru ca sunt roman.”
Aș vrea să fac un mic comentariu asupra acestei declarații. Se vorbește în această topică despre obiceiurile noastre, ale românilor și despre păstrarea lor. Totodată, se amintește despre cei plecați, mai ales în Spania. Dar vreau să vă întreb, cum se împacă totuși cele 2 lucruri pentru că, în opinia mea, nu văd o legătură directă!
Adică, situația unui astfel de individ: sunt român, reprezint cultura în care m-am născut (fac sarmale, ouă încondeiate, mici etc.), dar părăsesc țara în care m-am născut și despre care vorbesc, că doar o duc greu, nu mi se oferă pe măsura așteptărilor mele. Nu contează! După ce stau acolo o perioadă, mai vin pe-acasă, mă mai mândresc cu ce mi-am achiziționat de dincolo, doar așa… să moara vecinu’ de ciudă. Oricum nu mă (mai) interesează de nimic; la teveu’ oricum apar când vin aștia să facă reportaje despre românii din diaspora.
Mai poate fi el considerat oare român?
Bine că sunt Becali, toți futboliștii și microbiștii înfocați…!
Chestia e ca ei isi amintesc si vor sa vada ce se mai intampla aici, nu au plecat dincolo pentru ca le era prea bine aici.
Chestia e că nu cred că ai înțeles ce am vrut eu să spun.
Cum definește el greul de-aici și lejeritatea de dincolo în detrimentul altor lucruri, ca într-un final să piardă statutul de român cu care s-a născut?
ma bucur nespus ca mai exista si atfel de oameni care stiu sa aprecieze adevaratele valori! felicitari!