Jurnal de Oradea » bucuresti

Bucuresti vs Oradea Iarna [27 Ianuarie]

Laurentiu — Fri, 27 Jan 2012 08:50:26 +0000

Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”

Crina — Fri, 02 Jul 2010 05:10:41 +0000

După ce ţi-am povestit de Palatul Cotroceni şi de Casa Poporului, continui seria de postări despre evenimentul din Bucureşti cu un articol dedicat Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”. E un loc magnific, de altfel cred că singurul loc din oraş unde viaţa rurală se îmbină atât de armonios cu viaţa urbană dintr-o capitală europeană.

Muzeul Naţional al Satului s-a înfiinţat în 1936 în parcul Herăstrău. Dimitrie Gusti, profesor şi întemeietor al Şcolii Sociologice din Bucureşti, a organizat diverse campanii de cercetări monografice în mai multe sate din România în perioada 1925-1935. După ce aceste campanii s-au încheiat, expoziţiile pe temele rurale au fost aduse în ceea ce urma să devină cel mai mare muzeu rural în aer liber

Sunt foarte multe obiecte care ne arată că înainte de tehnologie şi de revoluţia industrială, românii se descurcau foarte bine şi cu propriile lor maşinării din lemn. Sunt peste 120 de complexe distincte şi aproape 340 de monumente, printre care şi biserica din Timişeni (jud. Gorj), un monument din 1773 care a fost transferat muzeului in 2003. Muzeul mai adăposteşte o mulţime de tablouri, filme şi negative alb-negru şi color, planşe, schiţe şi manuscrise şi multe alte documente cu valoare istorică şi etnografică.

Din păcate, pentru că aproape toate exponatele sunt din lemn, Muzeul Satului a fost afectat de două mari incendii în 1997 şi în 2002, incendii care au afectat sectoare importante din cadrul expoziţiei. Se organizează diverse evenimente culturale cu tematici rurale, noi am prins Zilele Maramureşului. Atât de frumos cântau domniţele îmbrăcate în straie moroşene încât a trebuit să ne oprim să le ascultăm. Ba chiar am făcut şi un video, cu dedicaţie pentru cel mai mişto băimărean pe care în cunosc, Adi Hădean. :)

Galeria completă de imagini de la Muzeul Satului e aici, mai jos îţi fac poftă cu un mic preview:

Cum a fost la #prinbucurestiulmeu?

Crina — Mon, 21 Jun 2010 20:56:27 +0000

Fantastic! E cuvântul care ar descrie pe scurt întreaga experienţă din ultimul sfârşit de săptămână. Ioi, de unde să încep cu aventurile? Ţi-am povestit deja de pipăiala din aeroportul din Timişoara, de papa bun sau de expoziţia de fotografii de vineri seară. Însoţitoarele de bord de la Blue Air sunt atât de zâmbitoare încât îţi dau impresia că accidentele aeronautice sunt doar basme. Am fost cazaţi la Hotel Stil, ne-am plimbat cu autocarul oferit de Paralela 45, am intrat la Cotroceni şi Parlament pe banii celor de la Norc iar Hotel Răzvan ne-a oferit prânzul. Mulţumesc :)

Iar Corina, ei bine Corina a reuşit să organizeze cea mai mişto excursie la care am participat în ultimii ani. Felicitări şi mulţumesc :)

Sâmbătă, 19 iunie 2010, a fost o zi extraordinară. Ne-am întâlnit în Piaţa Victoriei (celebra Piaţă a Victoriei de care tot auzeam la ştiri), somnoroşi, unii cu ochii cât cepele (je, evident!), însă toţi dornici să vedem frumuseţile capitalei. Ş-am pornit la drum în autobuzul oferit de Paralela 45 care a venit la pachet cu un ghid rârâit foarte simpatic şi dornic să ne povestească o mulţime de lucruri despre Bucureşti.

Înainte de a ajunge la prima destinaţie am văzut Biserica Cuibul Berzei (mă rog, era cam ascunsă printre blocuri) construită în secolul XVII, am trecut pe Bld. Eroilor şi am văzut Facultatea de Medicină care a fost înfiinţată de Carol Davila, apoi am trecut pe lângă Academia Militară devenită Universitate Militară. Este una dintre primele 6 universităţi militare din lume, ne-a informat ghidul. (click pe imagini pentru galeria foto de prin Bucureşti)

Ş-aşa am ajuns la:

Palatul Cotroceni

De aici n-am poze decât de la intrare, n-am avut voie să facem fotografii. Însă am avut parte de cea mai simpatică şi atotştiutoare doamnă ghid. Vorba Nebuloasei: „Dacă profesorii ar fi predat istorie în stilul doamnei, cu siguranţă că am fi iubit materia asta la şcoală”. Palatul Cotroceni (cu tot cu grădini) se întinde pe o suprafaţă de 17 hectare, a fost construit pe locul unor case domneşti şi a unei mănăstiri, Mănăstirea Cotroceni. Carol 1 a construit Palatul Regal Cotroceni (într-un stil eclectic: îmbinarea artei germane, italiene, franţuzeşti) pentru prinţul Ferdinand, care alături de Regina Maria s-a mutat în palat de prin 1893. Până în 1914 a fost reşedinţa regală de vară, iar după venirea comuniştilor la conducerea ţării, palatul a fost transformat în Palatul Pionierilor din 1950 până în 1977. După cutremurul din martie ’77 Palatul Cotroceni a avut nevoie de reabilitare, etajul al doilea fiind grav afectat de cutremur. Însă comuniştii n-au restaurat palatul, doar au reparat ceea ce cutremurul a distrus, de aceea multe piese istorice de mobilă sau covoare nu mai sunt cele originale ci au fost înlocuite cu altele similare. Comuniştii au reparat dar n-au valorificat importanţa istorică a locului…

Din 1920 Palatul a fost racordat la sistemul electric, în 1930 au apărut primele 2 lifturi, ferestrele sunt din cristal (cele originale) sau sticlă mată, vitraliile apărând după 1977. Pereţii sunt decoraţi în diverse stiluri absolut superbe, detaliile au foiţă de aur, căminele sunt funcţionale dar nu sunt folosite, iar candelabrele sunt impresionante. Trofeele din pieile de urs ce se regăsesc în tot palatul semnifică reminescenţele comunismului, Ceauşescu fiind pasionat de vânătoarea de urşi. Bine c-am scăpat de el!

Pe vremea lui Ceauşescu, Palatul Cotroceni era folosit drept palat pentru musafiri de onoare iar din 1990 s-a decis mutarea administraţiei României la Cotroceni. După spusele doamnei ghid, niciun preşedinte al României n-a locuit vreodată efectiv în Palatul Cotroceni. Palatul are 27 de camere, una mai frumoasă decât cealaltă. M-a impresionat în mod deosebit Salonul Florilor care a fost decorat după indicaţiile Reginei Maria. În acest salon se află un pian foarte vechi, cam neîngrijit pentru că a fost găsit recent în subsolul unei case, la care a cântat însuşi George Enescu.

Biblioteca e cochetă, mă aşteptam să fie mult mai lungă. Conţine peste 5000 de volume reale, nu sunt coperţi, pot fi citite (evident, ai nevoie de aprobări speciale pentru asta), cele mai multe volume fiind de botanică.

Sufrageria. Ei bine, aici mi-a plăcut la nebunie cum erau aranjate scaunele. Scaunele care aveau inscripţionate vulturul pe spătare, erau destinate bărbaţilor, cele cu arborele vieţii erau destinate femeilor. Masa e rotundă iar scaunele, ca majoritatea obiectelor din palat, masive, din lemn masiv.

De fapt, asta e o chestie care m-a fermecat: totul în Palatul Cotroceni e impresionant, masiv, iese în evidenţă. Desigur că ne-am amuzat teribil de oglinda din faţa patului într-un dormitor şi am fost uimiţi de camera de lucru din dormitorul Reginei Maria amenajată într-un stil religios creştin, deşi ea era anglicană. În dormitorul regal, patul are 134 de ani. Mă întreb dacă scârţâie foarte tare :D

Cotroceni vine de la verbul „a cotroci” care înseamnă a se ascunde. Doamna ghid ne-a povestit şi legenda numelui dar vă las imaginaţia să zburde.

După Palatul Cotroceni am trecut pe lângă Opera Română care a fost terminată în 1952, am trecut pe lângă Arcul de Triumf şi apoi am ajuns la următoarea destinaţie:

Palatul Parlamentului

Desigur că e un loc impresionant, dar după ce vezi Palatul Cotroceni, Casa Poporului pare cam neîngrijită şi mai puţin semnificantă. Sau poate mi s-a părut asta pentru că doamna ghid de aici a fost cam acră, mereu dădea ochii peste cap şi făcea mutre. Dar a fost frumos din partea ei că a avut răbdare să ne lase să ne facem poze de piţiponci de la balconul de unde se vede bulevardul Unirii. De aici am câteva imagini, n-am fotografiat saloanele vizitate, nu de alta dar taxa foto e cam… mare!

Informaţii spicuite de la tanti ghid: Palatul e a doua cea mai întinsă clădire din lume după Pentagon. Desigur, e nefinalizată, poate peste vreo 30 de ani întrece şi Pentagonul. A fost dată în folosinţă Parlamentului din 1994, în `96 s-au mutat Deputaţii iar de prin 2005 şi Senatorii. Imensitatea asta de clădire a „mâncat” 1 miliard de metri cubi de marmură, 3500 de tone de cristale, 2500 de metri cubi de covoare şi zeci de kilometri de perdele. Sunt 1000 de încăperi, din care 60 saloane, în Palat, mă întreb câte persoane au numărat încăperile şi câţi oameni au fost în toate cele 1000 de încăperi.

Cel mai mare candelabru din Palatul Parlamentului se află în sala C.A Rosetti şi cântăreşte 5 tone! Alte săli vizitate: Galeria de Onoare măsoară 150 de metri în lungime, cea mai mare sală are 2200 de metri pătraţi, are decoraţii cu foiţă de aur, covorul depăşeşte 4 tone şi are 14 metri înălţime; cea mai înaltă e sala Al. Ioan Cuza care nu ştiu cât măsoară pentru că n-am auzit-o pe tanti ghid care strâmba din nas şi vorbea încet. Al doilea cel mai mare candelabru din Parlament se găseşte în Sala Drepturile Omului şi depăşeşte 2 tone.

După Parlament am vizitat Muzeul Satului (voi pune un post special doar cu poze, merită văzut!) şi apoi la Kopel’s unde am petrecut până am plecat cu burta plină înapoi la hotel.

Au mai scris: AlinaCST, Andreea, Nebuloasa, Dan, LumeaMare, Elena, Ciupercuţa, Andra Zaharia

post scris de Lilisor

Vine vacanta mareeee!!!

Crina — Wed, 16 Jun 2010 18:52:57 +0000

Mai ţii minte cât de entuziasmat erai în copilărie de fiecare dată când se apropia ziua de 15 iunie? Cât de frumoasă părea să fie viaţa cu cele 3 luni pline de vacanţă care te aşteptau odată ce ieşeai pe poarta şcolii?! Nerăbdarea aşteptării excursiei de sfârşit de an sau agitaţia din ziua plecării în tabăra de vară cu prietenii şi colegii. Of, ce amintiri frumoase!

No, toate amintirile şi emoţiile astea m-au cuprins marţi când am aflat că Nebuloasa, Andreea, Simona, Dan şi Corina îmi vor fi colegi de avion şi autocar în weekendul ăsta. (sper să nu fiu io aia care vomită în autobuz, ca pe vremuri!).

Vineri dimineaţa BlueAir ne ajută să ne luăm zborul din Timişoara, poposim în Bucureşti, ne tragem sufletul la Hotel Stil şi sporovăim cu oameni sper mai guralivi decât mine, iar sâmbără ne urcăm în autocarul oferit de cei de la Paralela 45 pentru un tur al Bucureştiului. Şi poate voi avea ocazia să-i rog frumos (*insert cute smile*) pe cei de la Norc să şteargă poza pe care mi-au făcut-o prin Oradea.

Singurul dezavantaj legat de plecarea mea e faptul că nu voi ajunge duminică la Schimb de Cărţi. Dar sunt sigură că Alina va reuşi să vă ţină companie în aşa fel încât să nu-mi simţiţi lipsa.

Ne citim în curând,

Liliana

#Bucuresti -O saptamana pentru cei mici – Fabrica Spiridusilor

Laurentiu — Fri, 04 Dec 2009 10:07:49 +0000

Spiridusii vin la Hotel Caro, hotel la care am fost cazat in Bucuresti.
Hotel Caro a decis să îşi asume în acest an rolul de a aduce joaca în peisajul bucureştean, lansând inedita idee a deschiderii Fabricii Spiriduşilor – un proiect deosebit, aflat la prima manifestare.

Fiecare activitate durează 30 de minute, în cazul reprezentaţiilor de teatru şi al atelierelor literare, durata ajungând până la o oră. Fabrica Spiriduşilor este deschisă de Lunea până Vinerea între orele 17 si 21, Sămbăta şi Duminica între 12.00 şi 21.00. Accesul la ateliere Accesul in Fabrica Spiridusilor se face pe baza de jetoane care se numesc Spiridoni. Fiecare Spiridon are valoarea de 5 lei. Jetoanele pot fi achizitionate de la intrare. Pentru majoritatea atelierelor accesul se face cu 3 Spiridoni.

Fabrica Spiriduşilor îşi deschide porţile pe 5 decembrie. Toate detaliile le gasiti pe FabricaSpiridusilor.ro

Webstock 2009 – Live

Laurentiu — Fri, 18 Sep 2009 06:24:46 +0000

De cum l-am vazut pe Cristi Manafu in deschidere mi-a parut rau ca nu am mers.

Romania, the land of choice

Laurentiu — Thu, 09 Jul 2009 12:43:35 +0000

Englez, “ajutat” de taximetristii romani sa ramana fara niciun ban in cont

O frumoasa lectie de turism romanesc. In loc sa scapam de astia si sa facem curat, cantam si dansam pe Land of Choice.

Adi Hadean @ Bucharest Food Festival

Laurentiu — Thu, 28 May 2009 16:10:12 +0000

Am fost impreuna cu Sorin la Bucharest Food Festival ca sa mancam o farfurie de ceva si ca sa bem o bere. Stiam ca va fi acolo si consateanul Adi Hadean si am hotarat sa ne intalnim la festival, daca atunci cand suntem amandoi in Oradea sau Cluj nu avem timp.

Intrarea a fost 10 lei, fasolea cu ciolan a fost gratuita, 4 beri la halba [incredibil!] au fost 10 lei si 8 mici 16 lei. Multumim fetei de la restaurantul “Mircea Macelaru`” pentru ca a binevoit sa ne serveasca politicos la o ora tarzie chiar si dupa inchidere.

Vreti sa-l vedeti peÂ Adi Hadean cum isi misca mainile preparand specialitati pentru colegii si specatorii de la televiziunea culinara Brava la Bucharest Food Festival 2009?

De Adi nu mai zic nimic, nici n-am ce zice de rau, el e asa cum il cunoasteti, vedeti sau cititi, un ardelean glumet dupa accent si fire. Nu va zic nici cum gateste, aia trebuie sa experimentati fiecare. Â Noah, bine-i noah?!:)

Scurte

Laurentiu — Wed, 27 May 2009 07:41:53 +0000

1. Lulu Cremeneanu si-a lansat cartea “Welcome to my paradise”, prima de altfel. Â Via Alex Seres. N-o vreau cu factura, e buna si cu semnatura! :)

2. Mandriva lanseaza solutie de backup si sincronizare online.

3. Astept sa ajunga “acasa” maestrul bucatar Adi Hadean ca sa-i pot da pozele de la prezentarea pe care a facut-o laÂ Bucharest Food Festival. Asa suntem noi ardelenii, ne facem de lucru si ne intalnim prin toate orasele, doar prin al nostru nu.

A doua zi Eliberatica 2009 – foarte scurt

Laurentiu — Sun, 24 May 2009 08:29:18 +0000

- programul prezentarilor s-a dat peste cap mai ceva ca in prima zi

- la pauza de masa nu mai era niciun magazin deschis in campus, nu aveai nici de unde sa iti iei o apa

- mi-a placut prezentarea facuta de Danese Cooper. Â Open Source-ul are nevoie de mai multe femei. “Teach the girls how to code!”

- cand ajung acasa voi incerca Drizzle (Lightweight SQL Database for Cloud and Web).

- Teo Constantin Teodorescu a raspuns natural si amuzant la intrebarile publicului. Omul asta ar trebui sa fie Ministrul IT al Romaniei, stie IT si politica, dovada sunt proiectele lui Open Source deja implementate in administratia publica.

- Tiberiu Turbureanu a vorbit mult si nu a spus nimic

- Nu am fost nici azi la nicio prezentare Agile