România, decembrie 1989 – Toţi românii au strigat “Noi vrem libertate”! Am primit libertate! Ce am făcut cu ea?

România, la început de drum – Toţi ţăranii au strigat “Noi vrem pământ”! Au primit pământ. Ce au făcut cu el?

România, 1996 – Toţi au strigat “Noi vrem schimbare”! Am votat schimbarea, a ieşit Constantinescu preşedinte. S-a schimbat ceva?

România, 2004 – Toţi au strigat “Noi vrem în NATO”! Am intrat în NATO. Acum e mai bine?

România, tot în 2004 – Toţi au strigat “Îl vrem pe Băsescu preşedinte!” A ieşit Băsescu preşedinte. N-a plecat nici de atunci.

România, 2007 – Toţi au strigat “Noi vrem în UE”! Am intrat în UE. Ne e mai bine de atunci?

România, 2010 – Acum toţi strigă “Noi vrem revoluţie!”. Dacă primim revoluţie se va schimba ceva?

Ce spuneţi, se va schimba ceva dacă se va face o nouă revoluţie în România?

/The Fan/

Cine îmi poate recomanda un lubrifiant online?

Vreau să-mi bag piciorul în RDS Oradea:

/The Fan/

Topul lui Forbes se bazează pe câştigurile din perioada iunie 2009 – iunie 2010. Iată lista:

1. Jay Z – 63 de milioane de dolari
2. Sean John / Diddy / Puff Daddy – 30 de milioane de dolari (câte 10 per alias, sau chiar mai puţin :) )
3. Akon – 21 de milioane de dolari (nu e rău pentru un fost deţinut)
4. Lil Wayne – 20 de milioane de dolari
5. Dr. Dre (care încă deţine drepturile pentru toate piesele lui) – 17 milioane de dolari
6. Ludacris – 16 milioane de dolari
7. Snoop Dogg – 15 milioane de dolari (oare primeşte bani de buzunar şi de la tata?)
8. Timbaland – 14 milioane de dolari
9. Pharrell Williams – 13 milioane de dolari
10. Kanye “Imma let you finish” West – 12 milioane de dolari (deci dă rezultate dacă eşti un bulangiu)

Şi Eminem a fost pe listă anul trecut, anul ăsta în schimb nu mai apare, şi nici 50 Cent (anul precedent a fost pe listă cu câştiguri de 20 de milioane).

Citeste mai departe

Autorii consumaţiei de mai jos sunt băieţii legendari din trupa rock Iron Maiden. Suma este în coroane norvegiene (NOK). Tradus în euro înseamnă circa 2520 EUR (aproape 10700 RON):

Cred că vreau să ies cu ei la o bere… voi nu?

/The Fan/

Am o părere foarte proastă despre “bloggerii” care lasă un comment pe pagina de “Despre” a unui alt blog, comment în care propun schimb de linkuri…

…dar am o părere şi mai proastă despre acel “blogger” care aprobă commentul de mai sus, şi îi răspunde tot printr-un comment la aceeaşi pagină!

/TF/

Să cumpărăm că e la ofertă!

/The Fan/

Principiul de mai sus este cel mai simpatic dintre toate cele existente, elaborate de oameni mai deştepţi ca mine de-a lungul istoriei.

Entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem se traduce astfel: entitățile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar. Principiul spune că lucrurile nu trebuie complicate, cea mai simplă explicaţie este de obicei cea adevărată. Briciul lui Occam.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru soluţii. Poţi calcula, planifica, elabora tot felul de organigrame şi descrieri teortetice despre introducerea unui suport metalic în perete care să susţină un obiect de artă de 2,35 kg timp de 25 de ani, poţi să studiezi îndelung materialul din care e construit peretele şi suportul metalic… sau poţi pur şi simplu să baţi un cui în perete şi agăţa pictura.

Societatea actuală pare să fi uitat de acest principiu (sau poate nu ştia de el niciodată). Se elaborează planuri întortocheate pentru rezolvarea oricăror probleme, se constituie comisii şi echipe, se ţin conferinţe şi brainstorminguri şi pitchinguri grămadă – rezultatul fiind de obicei un mare morman de că… material fecal fără folos.

Briciul lui Occam se poate adapta oricărei situaţii: dacă ţăranul aruncă gunoiul pe jos, trebuie amendat, nu conştientizat de problemă şi atenţionat cu afişe inutile prin tot oraşul. Dacă cetăţenii bronzaţi din naştere fură, se bat şi cerşesc, trebuie adunaţi şi băgaţi la răcoare. Dacă şoferii conduc nebuneşte şi într-un dezinteres total faţă de regulile de circulaţie trebuie scoşi poliţiştii în stradă să-i prindă şi să-i amendeze.

Oricine poate avea o soluţie nefuncţională – dar nu de asta avem nevoie.

Avem nevoie de soluţii simple şi la obiect care să aibă rezultate. Avem nevoie de Briciul lui Occam care să taie până la os.

/The Fan/

Codul de conduită virtual face furori în online, şi nu numai. Oameni care n-au idee despre ce înseamnă internetul (şi despre cum nu se poate cenzura) vor să reglementeze ce cuvinte au sau nu au voie să folosească toţi cei care publică online.

Susţinătorii propunerii sunt politicienii (prea bătrâni), Patriarhia (cea mai democratică organizaţie din ţară) şi asociaţiile pentru protecţia copiilor (ONG-uri). Lia Olguţa Vasilescu, deputat de Dolj, a spus că administratorii de pagini web şi furnizorii de servicii online va trebui să implementeze tehnici existente de filtrare a conţinutului.

Argumentele politicienilor le citez de pe Hotnews:

Mihaela Popa (PDL): Este un prim pas si face parte din acea masura pe care ne-o recomanda si UE si anume sa gasim solutii pentru societatea noastra. O societate pe care ne-o dorim a valorii, o societate mult mai frumoasa, care sa promoveze frumosul in viata copiilor nostri si sa fim demni, sa respectam demnitatea umana.

Simion Hancescu, prim-vicepresedinte Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant: Ar fi bine ca aceasta initiativa sa aiba finalitate, ar fi grozav sa existe un filtru pentru ca cei mici sa fie protejati

Ionel Barbu, vicepresedinte Federatia Spiru Haret: Cred ca va fi o munca dificila si in ceea ce ne priveste va vom sprijini sa aduceti o unda de lumina in aceasta nebuloasa.

Vasile Pestritu, vicepresedinte Federatia Educatiei Nationale: Utilizarea excesiva a internetului face din copiii nostri niste roboti. Au uitat sa citeasca un roman pentru ca au rezumatul pe internet, care de cele mai multe ori contine informatii eronate. (…) Adoptarea unui cod de conduita este vitala si necesara nu numai pentru copii, ci chiar si pentru politicieni care se balacaresc pe site-uri in prezenta intregii natiuni.

Patriarhia vrea să epureze limbajul subdezvoltat prin reglementarea mediului online şi educaţie – vrea să schimbe mentalitatea oamenilor care publică conţinut pe internet. Ei parcă uită de faptul că cei mai mulţi care folosesc asemenea limbaj sunt adepţii bisericii lor, analfabeţii care nu pot lega două litere sau cuvinte, să nu mai vorbim de fraze…

Răspunsul la această propunere a venit din partea Adunării Generale a Forumistilor – ei cred că o asemenea măsură ar încălca dreptul la libera exprimare, numind-o o măsură tipic comunistă. Ei propun un Cod al bunului simţ pentru politicieni – măsuri pentru toţi politicienii care nu s-au ţinut de promisiuni.

Online-ul anonim a reacţionat şi el la propunerea de mai sus la cuvintele Olguţei, demonstrând că informaţia online nu poate fi controlată:

Ceea ce uită deştepţii aleşi (prin vot sau prin fraudă) şi evazioniştii în sutană (să nu uităm de ONG-urile consumatoare de bani publici) este că internetul se autoreglementează!

• Orice blogger serios va modera toate comment-urile cu limbaj necivilizat
• Orice forum serios va da afară un user care înjură pe forum – înjurăturile sunt interzise prin regulamentul intern a forumului

PS: cred că ar fi mai bine ca CNA-ul să-şi facă treaba ca lumea – Magda Ciumac şi semenii ei de la OTV (deşi prezintă adevărata faţă a românilor) fac mai mult rău copiilor ca zece bloggeri la un loc!

Ştiu, toată lumea consideră abuzivă impunerea de către comercianţi a păstrării ambalajelor până la expirarea garanţiei. Dar cum să nu impună aşa ceva când primesc asemenea chestii de ţi se face părul măciucă?

În imaginile de mai jos vedeţi un monitor LCD trimis înapoi în garanţie, în ambalajul…

Deşi pe cutie scrie “FRAGIL” monitorul a ajuns în service lovit, crăpat, şi, bineînţeles, nu s-a reparat (bruscatul coletului de către curieri nu face obiectul garanţiei). Clientul se ceartă probabil şi acum cu serviciul de curierat pentru recuperarea prejudiciului.

Toate acestea le-ar fi putut evita dacă ar mai fi băgat o cutie goală sub pat. Păcat…

/The Fan/

Inseamna ca beau bere. Observati asemanarile?

In Noua Zeelanda se face bere buna:

FranzisKhaner – o nefiltrata finuta

Kapsreiter Landbier – limpede, deschisa la culoare

Eggenberg Urbock – o bere tare, dulce (dar nu dulcere de la care ti se face rau)

Sunt aproape la fel de bune ca berile din Germania si Austria. Aproape ;)